ICCJ. Decizia nr. 5320/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5320/2005
Dosar nr. 2181/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 16332 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, este nelegală, întrucât îi ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţiile martorilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 328 din 24 mai 2005, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 16332 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 3 martie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că argumentul potrivit căruia localitatea de domiciliu se află sau nu, sub administraţie românească, nu este suficient şi necesar pentru a anihila voinţa legiuitorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, toate persoanele ce au suferit persecuţii pe motive etnice, cum este şi cazul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că Legea nr. 189/2000 este lacunară în mai multe privinţe, dar asta nu înseamnă a se recunoaşte cu uşurinţă calitatea de beneficiar al acestui act normativ, oricărei persoane care s-ar putea încadra şi fără a exista o practică la nivelul instanţei, în cauze cu acelaşi obiect. În speţă aşa-zisul refugiu a avut loc în luna septembrie a anului 1942, din localitatea Viişoara, localitate aflată sub administraţia Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
Astfel, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţii cu martori.
În cauză, din probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor B.G. şi V.V., precum şi actele de stare civilă aparţinând reclamantei, rezultă fără nici un dubiu că aceasta şi familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu (comuna Viişoara), în municipiul Cluj, la data de 3 martie 1943, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu, în martie 1945.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, aşa încât recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 328 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5322/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
