ICCJ. Decizia nr. 5322/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5322/2005
Dosar nr. 2184/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 16119 din 14 februarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de persoană strămutată, din motive etnice, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - noiembrie 1944, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din satul Vişag, comuna Săcuieu, judeţul Cluj, în satul Rogojel, judeţul Cluj, de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutat din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 288 din 28 aprilie 2005, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că probele administrate în cauză nu au dovedit situaţia de refugiat a acestuia, iar motivele pentru care şi-a schimbat domiciliul, se datorează altor considerente, şi nu persecuţiei etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, C.G., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că „părăsirea domiciliului s-a datorat unor motive bine întemeiate, de care legiuitorul trebuia să ţină seama, respectiv că a existat persecuţie etnică, care l-a generat.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare a persoanei în cauză să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940.
Potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale prin declaraţii cu martori.
În cauză, reclamantul nu a dovedit calitatea de refugiat în sensul actului normativ sus-menţionat, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuţiei etnice la care ar fi fost supus acesta.
Astfel, din adresa nr. C/3986 din 13 decembrie 2004, eliberată de Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, rezultă că reclamantul şi părinţii acestuia nu figurează în documentele pe care le deţine. Nici adeverinţa eliberată de Primăria comunei Săcuieu nu este relevantă în cauză, întrucât din conţinutul acesteia rezultă doar că locuinţa părinţilor reclamantului se afla pe graniţă, nu, însă, şi faptul că acesta ar fi fost persecutat etnic şi ca atare, această situaţie l-ar fi determinat să-şi schimbe domiciliul.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5320/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
