ICCJ. Decizia nr. 5324/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5324/2005
Dosar nr. 2189/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 15588 din 23 decembrie 2004, emisă de aceasta din urmă, obligarea ei la recunoaşterea calităţii de refugiat şi pe cale de consecinţă, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în decembrie 1940, împreună cu familia, a fost nevoit să se refugieze din comuna Viişoara, în Ulmeni, judeţul Sălaj, iar mai apoi, în Mănău şi Arduzel, judeţul Maramureş.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 280 din 27 aprilie 2005, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 15588 din 23 decembrie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 14 decembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile cuvenite, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că „reclamantul a fost nevoit să suporte consecinţele materiale şi morale, alături de părinţii săi şi că a făcut dovada că a suferit de pe urma strămutării, astfel că excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, este nelegală".
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că schimbul de domiciliu al reclamantului, din localitatea Viişoara, judeţul Cluj, nu a fost datorat persecuţiei etnice, întrucât această localitate se afla sub administraţia Statului român.
A mai susţinut şi că instanţa interpretează legea, în sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul şi perioada, este echivalentă cu un refugiu în sensul HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, dată în aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat o include şi pe aceea de refugiat.
Prin aceste dispoziţii legale (Legea nr. 189/2000) s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite în urma persecuţiilor din motive etnice.
În cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul se încadrează în dispoziţiile actului normativ sus-menţionat, declaraţiile martorilor V.V. şi M.F. atestând faptul că acesta şi familia sa au fost determinaţi să părăsească localitatea de domiciliu, refugiindu-se în alte localităţi (Cluj, Ulmeni, judeţul Sălaj Mănău şi Aduzel, judeţul Maramureş), urmare a persecuţiei etnice la care a fost supus de regimul instalat după Dictatul de la Viena.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 280 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
