ICCJ. Decizia nr. 1656/2005. Contencios. Anulare decizie M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1656/2005
Dosar nr. 6090/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 septembrie 2003, C.I. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând anularea deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002, prin care această autoritate a administraţiei publice centrale i-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a făcut dovada cu înscrisurile depuse, că se încadrează în dispoziţiile OUG nr. 214/1999, prin Decizia mai sus menţionată, pârâtul i-a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 498 din 15 martie 2004, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând excepţia de autoritate a lucrului judecat, invocată de pârât şi decurgând din sentinţa civilă nr. 497/2003, pronunţată de aceeaşi instanţă (hotărâre rămasă irevocabilă).
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.A.
Recurentul a reiterat apărările formulate în acţiune, fără a invoca, în mod explicit, vreunul din motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, se constată că soluţionarea litigiului, pe baza excepţiei de autoritate a lucrului judecat, ridicată de Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, este corespunzătoare legii.
Potrivi art. 1201 C. civ., este lucru judecat, atunci când a doua cerere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
În speţă, toate aceste condiţii legale sunt îndeplinite, de vreme ce în adevăr, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, o acţiune identică formulată de reclamatul C.A., în dosarul nr. 874/2002, pentru anularea deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002, emisă de pârât, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 407 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Hotărârea respectivă a rămas irevocabilă, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 3893 din 14 noiembrie 2003 (conform comunicării făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu adresa nr. 29132/2003).
Având în vedere aceste considerente, precum şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva sentinţei civile nr. 498 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1654/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1657/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
