ICCJ. Decizia nr. 1663/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1663/2005
Dosar nr. 6119/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2004, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9369 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că în august 1944 a fost evacuată împreună cu familia, din locuinţa de domiciliu, de autorităţile maghiare şi au fost dirijaţi spre localitatea Ip, unde cetăţenii români erau ucişi, considerent pentru care au stat ascunşi prin păduri, până la venirea trupelor româno - sovietice, care le-au permis întoarcerea acasă.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 275/CA/2004 - P.I. din 5 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 24 august 1944 - 24 octombrie 1944.
Instanţa a reţinut în motivarea soluţiei sale, că reclamanta a făcut dovada strămutării din localitatea de domiciliu, în altă localitate, neavând relevanţă că ambele localităţi, cea de domiciliu şi cea de refugiu, se aflau pe teritoriul Ungariei.
Împotriva hotărârii a formulat recurs, în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa a interpretat eronat starea de fapt şi a aplicat greşit legea.
Recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În cauză, dovada refugiului reclamantei nu este certă, existând doar declaraţiile martorilor C.T. şi C.C., care arată că reclamanta împreună cu părinţii au fost strămutaţi din localitatea Lungaşu de Jos, în localitatea Budoi, din cauza unor conflicte pe motive etnice.
Din declaraţii rezultă că cele susţinute de martori nu au fost cunoscute direct de aceştia, ci din relatările terţelor persoane, fără să se menţioneze împrejurările în care martorii au luat cunoştinţă de cele arătate.
De asemenea, nu se menţionează data naşterii martorilor.
Prin urmare, faţă de probatoriul neconcludent şi incomplet, se impune suplimentarea acestuia cu înscrisuri şi/sau martori care să confirme statutul de refugiat al reclamantei.
Ca urmare, pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 275/CA/2004 - P.I. din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1662/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1664/2005. Contencios → |
|---|
