ICCJ. Decizia nr. 1662/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1662/2005
Dosar nr. 6117/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 martie 2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8968 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu al părinţilor săi, respectiv Pădureni - Ciocova şi a susţinut că are acelaşi statut de refugiat, ca şi aceştia.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 262/CA/2004 - PI din 5 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 17 octombrie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada de refugiu al părinţilor săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării, astfel că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a susţinut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi, ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
A precizat că strămutarea este o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării, ori legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la 17 octombrie 1944, în localitatea Pădureni - Ciocova, judeţul Timiş, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea Suncuiuş, judeţul Bihor, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În ce priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, decât pentru recunoaşterea dreptului de moştenire, aceasta nu poate fi primită.
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe, în principiu, de la data naşterii, însă de la această regulă exista o excepţie, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, dacă se naşte viu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
În consecinţă, pentru considerente arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 262/CA/2004 - P din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1661/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1663/2005. Contencios → |
|---|
