ICCJ. Decizia nr. 1664/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1664/2005
Dosar nr. 6120/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2004, C.V., fost D., a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a judeţului Iaşi, solicitând:
- anularea actului administrativ nr. 112/1/197239 din 19 ianuarie 2004, emis de primul pârât, prin care i s-a comunicat menţinerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului, dispusă de pârâtul secund, pe o perioadă de 5 ani;
- recunoaşterea dreptului său de folosire a paşaportului pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova;
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2003 se afla în Germania şi în urma unui control de rutină al poliţiei a fost returnat în România.
După revenirea în România şi suspendarea dreptului de folosire a paşaportului a cunoscut-o pe C.T., din Republica Moldova, iar la 13 august 2003 s-au căsătorit.
A precizat că intenţionează să-şi stabilească domiciliul în această din urmă ţară, dar în lipsa unui paşaport eliberat pe noul său nume, nu a reuşit până în prezent să-şi urmeze soţia.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 2, art. 15 alin. (3) din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor, art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 46/CA din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a judeţului Iaşi să elibereze reclamantului, un paşaport simplu, în vederea stabilirii domiciliului în Republica Moldova.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, ţinând seama de faptul că reclamantul s-a căsătorit la 13 august 2003, cu C.N., domiciliată în Republica Moldova, unde amândoi intenţionează să se stabilească.
De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 25 alin. (1) ale Constituţiei României şi art. 13 alin. (1) din OG nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, apreciindu-se că situaţia de fapt a reclamantului poate fi încadrată în noţiunea de caz „temeinic justificat", în vederea eliberării unui nou paşaport simplu, pentru stabilirea domiciliului pe teritoriul Republicii Moldova.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a considerat în mod eronat că reclamantul C.V. îndeplineşte cerinţele art. 25 alin. (1) din Constituţie şi art. 13 din OG nr. 65/1007, deşi cu probele administrate s-a dovedit că pentru nerespectarea condiţiilor legale de călătorie în statele ce alcătuiesc spaţiul Schengen, a fost returnat din Germania şi s-a luat faţă de el, măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului. Că, dispoziţiile din ordonanţă referitoare la posibilitatea eliberării celui de al doilea paşaport, nu-i sunt aplicabile reclamantului, căruia i-a fost suspendat dreptul de folosire al paşaportului şi nu există nici o reglementare legală care să emită emiterea de paşapoarte valabile doar pentru anumite ţări.
Critica este întemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, capătul de cerere privind anularea actului administrativ, prin care s-a menţinut măsura restrictivă de suspendare a dreptului reclamantului C.V., de folosire a paşaportului, a fost respins de curtea de apel, care a reţinut că măsura respectivă a fost corect aplicată. Ea se justifică, având în vedere repetatele returnări ale reclamantului din state ale Europei occidentale (Franţa, Germania), precum şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor.
C.V. nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Pe de altă parte, nu există în legislaţia actuală, o reglementare legală care să permită eliberarea de paşapoarte valabile, numai pentru anumite state.
Suspendarea dreptului de folosire a paşaportului implică, în mod automat şi suspendarea dreptului titularului de a călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu, vorba de state ce compun spaţiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului.
În condiţiile în care prima instanţă a confirmat legalitatea actului administrativ de suspendare a acestui drept, nu se justifică rezolvarea dată capătului de cerere subsecvent, având ca obiect pretenţia reclamantului la eliberarea unui paşaport simplu pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced şi apreciind că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 13 din OG nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul.
Pe cale de consecinţă, se va modifica sentinţa, iar în fond urmează a fi respinsă acţiunea introdusă de reclamant, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr. 46/CA din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul C.V. (fost D.), ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Contencios. La declinare de... → |
|---|
