ICCJ. Decizia nr. 1666/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1666/2005
Dosar nr. 7102/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, judeţul Ilfov, a solicitat, pe calea acţiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 340 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a procesului-verbal de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat cu Garda Financiară Centrală.
În motivarea acţiunii a arătat că, prin actul de control s-a stabilit în sarcina sa, obligaţia de a vira la bugetul statului, suma totală de 2.806.528.276 lei, reprezentând: 682.853.597 lei, impozit pe profit, 1.079.591.534 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 395.226.296 lei, taxa T.V.A., 648.746.849 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
A mai arătat că împotriva procesului-verbal de control a formulat contestaţie, a cărei soluţionare a fost suspendată prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 135 din 31 octombrie 2002, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura de soluţionare a contestaţiei urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea soluţionării contestaţiei.
A învederat că urmare a Ordonanţei nr. 1270/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.K., administratorul societăţii, s-a reluat procedura administrativă, contestaţia reclamantei formulate împotriva procesului-verbal nr. 1 din 19 noiembrie 2001, fiind respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 340 din 22 octombrie 2003 a Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 749 din 21 aprilie 2004, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că debitele stabilite în sarcina reclamantei, prin actul de control şi menţinute prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice, au fost corect calculate, în raport cu prevederile normative în materie, în vigoare la acea dată.
În acest sens, instanţa a menţionat că cheltuielile, în sumă de 1.796.983.150 lei, înregistrate în contabilitate în baza a trei facturi fiscale, emise de SC E.S. SRL, care nu îndeplineau condiţiile de document justificativ, cât şi T.V.A. aferent bunurilor şi serviciilor achiziţionate în baza aceloraşi trei facturi, care nu au fost corect întocmite şi nici completate la toate rubricile prevăzute de formular, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, judeţul Ilfov, susţinând, în esenţă, că în cauză, nu au fost analizate toate probele dosarului şi s-a aplicat greşit legea.
Recurenta-reclamantă a apreciat că instanţa de fond în mod greşit, înlăturând concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în dosarul de urmărire penală, a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize contabile, în vederea elucidării tuturor aspectelor neclare, legate de cele trei facturi, cerere susţinută, de altfel, şi de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A învederat că, deşi instanţa a constatat existenţa contractelor de prestări servicii şi de comision în baza cărora au fost emise cele trei facturi, a considerat totuşi că acestea nu au relevanţă, nefiind opozabile. Or, emiterea facturilor, precum şi livrarea mărfurilor şi a serviciilor aferente au ca bază contractele respective şi executarea întocmai a acestora, înregistrarea lor în contabilitate rezultând din derularea operaţiunilor comerciale.
Recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia nr. 340 din 22 octombrie 2003, Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată de reclamanta SC A.M. SRL, Pantelimon, judeţul Ilfov, împotriva procesului-verbal de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat de Garda Financiară Centrală (în prezent, Garda Financiară - Comisariatul General), reţinând că facturile nr. 0852357, nr. 0852354 şi nr. 0852353, datate 31 august 1999, reprezentând achiziţionare deşeuri de alamă, prestări servicii şi comision export, emise de SC E.S. SRL Bucureşti, nu sunt completate potrivit prevederilor pct. 119 lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/191, astfel că nu pot fi admise ca deductibile la calculul impozitului pe profit, cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza facturilor respective şi nici T.V.A. aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate conform acestora.
Astfel, s-a precizat că la rubrica „Furnizor" facturile nu sunt completate cu date de identificare a furnizorului, respectiv numărul de înregistrare la registrul comerţului, sediul acestuia, contul şi banca, iar la rubrica „Date privind expediţia", nu s-au completat numele şi datele de identificare ale delegatului care a preluat marfa, mijlocul cu care s-a efectuat transportul, datele de identificare ale acestuia.
Cu privire la prestările de servicii şi comisionul facturat, s-a reţinut că societatea reclamantă nu a prezentat documente justificative privind identificarea TIR-ului încărcat, camionul descărcat, contractul în baza căruia s-a facturat comisionul, documente din care să rezulte efectuarea exportului.
Societatea reclamantă a susţinut prin cererea introductivă de instanţă, susţinere reiterată şi în motivele de recurs, că facturile în discuţie au fost întocmite conform normelor legale în vigoare la data întocmirii lor, că exporturile au fost realizate şi că există documente probatorii în acest sens, care, însă, nu au fost avute în vedere de instanţa de fond.
Faţă de susţinerile constante ale recurentei-reclamante, confirmate de expertiza contabilă sus-menţionată, care, însă, fiind efectuată în afara cadrului procesual, nu putea fi luată în considerare de instanţă, se apreciază că aspectele legate de legalitatea celor trei facturi emise de SC E.S. SRL Bucureşti, precum şi înregistrarea lor în contabilitatea societăţii reclamante, cu respectarea normelor legale aplicabile în cauză, nu au fost pe deplin clarificate.
Ca urmare, pentru justa soluţionare a cauzei, urmează a se stabili, cu certitudine, dacă emiterea celor trei facturi - nr. 0852353, nr. 0852354 şi nr. 0852357 din 31 august 1999, de către SC E.S. SRL Bucureşti, au la bază o activitate comercială reală şi dacă au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi dacă aceste facturi sunt înregistrate în contabilitatea societăţii reclamante, conform normelor legale.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe care va dispune suplimentarea probatoriului, cu acte şi efectuarea unei expertize contabile.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de trimitere va analiza, sub forma unor apărări de fond, şi susţinerile formulate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, judeţul Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 749 din 21 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 1670/2005. Contencios. La declinare de... → |
|---|
