ICCJ. Decizia nr. 167/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 167/2005
Dosar nr. 8394/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să constate că perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a fost executată în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă şi să anuleze hotărârea nr. 258 din 3 decembrie 2002, emisă de Comisia din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, situaţie ce se dovedeşte cu livretul militar, astfel că greşit comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerinţele Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 569 din 7 octombrie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că militarii care au menţionat în livretul militar, că au satisfăcut stagiul militar în unităţi militare, nu au făcut parte din Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul R.N., care a susţinut în esenţă că a satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă. A mai susţinut şi că prin rolul său activ, instanţa trebuia să solicite atât Arhivelor Naţionale, cât şi U.M. 02405 să comunice un răspuns ferm, clar şi conform cu realitatea, referitor la locul satisfacerii stagiului militar.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. 04647 şi U.M. 03976, care nu au făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, reclamantul R.N. şi-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unităţilor militare, respectiv U.M. 04647 şi U.M. 03976 din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de R.N. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N., împotriva sentinţei civile nr. 569 din 7 octombrie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1678/2005. Contencios. Anulare măsură... → |
|---|
