ICCJ. Decizia nr. 1683/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1683/2005
Dosar nr. 6514/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 septembrie 2002, reclamanta SC C. SA Corabia, judeţul Olt, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, solicitând anularea deciziei nr. 466 din 30 iunie 2002 şi a procesului-verbal de control nr. 1747 din 5 iulie 2002, prin care a fost obligată la plata sumei de 11.266.372.454 lei, reprezentând 10.331.061.503 lei, majorări de întârziere şi 935.310.951 lei, penalităţi de întârziere calculate pentru debite reprezentând taxe şi impozite în sumă de 16.856.257.570 lei, aferente perioadei 1 septembrie 2000 - 31 mai 2001 plus debite restante la 31 august 2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că, întrucât se afla în procedură de reorganizare judiciară, sub incidenţa Legii nr. 64/1995, în mod nelegal s-au calculat şi a fost obligată la majorări de întârziere şi penalităţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1114 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea, reţinând că majorările de întârziere or penalităţile au fost percepute pentru creanţe înregistrate după deschiderea procedurii de reorganizare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC C. SA Corabia, susţinând că a intrat în procedura de reorganizare, la 4 iulie 1997 şi că în toată această perioadă nu i se puteau calcula şi percepe nici o dobândă, penalitate sau impunere, fiind incidente dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995.
Recursul este fondat.
În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului: „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus".
Or, în cauză este dovedit că reclamanta-recurentă s-a aflat în procedura de reorganizare, de la 4 iunie 1997, până la 31 mai 2002.
Astfel fiind, pentru debitele constatate în intervalul 1 septembrie 2000 - 31 mai 2001, în mod greşit, organele de control financiar au calculat şi dispus obligarea reclamantei, la plata de penalităţi şi majorări de întârziere, fiind evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995.
De altfel, printr-un proces-verbal de control din 12 august 2000 şi care a avut ca obiectiv verificarea perioadei aprilie 1998 - 31 august 2000, aceleaşi organe de control nu au calculat majorări de întârziere şi penalităţi, considerând a fi incidente dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995.
În raport cu aceste considerente, urmează a se reţine că în totală contradicţie cu prevederile legale menţionate, Curtea de Apel Craiova a apreciat că reclamanta datorează penalităţi şi majorări de întârziere aferente debitelor înregistrate de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.
Astfel fiind şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA împotriva sentinţei civile nr. 1114 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, casează sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea. Anulează Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 466 din 30 iunie 2002 şi procesul-verbal nr. 1747 din 5 iulie 2002, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt şi exonerează societatea de plata majorărilor de întârziere şi a penalităţilor reţinute.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2005. Contencios. Anulare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 169/2005. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
