ICCJ. Decizia nr. 1713/2005. Contencios. împotriva Hotărârii B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1713/2005
Dosar nr. 3462/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul declarat, C.C. P. Cluj Napoca, în contradictoriu cu Banca Naţională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, prin care s-au respins ca neîntemeiate, contestaţiile formulate de aceasta, împotriva Hotărârii Băncii Naţionale a României nr. 5 din 3 aprilie 2003.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut că cererea de autorizare a funcţionării C.C. C.R. şi a cooperativelor de credit afiliate la aceasta, a fost respins prin Hotărârea nr. 5 din data de 3 aprilie 2003.
Motivele de respingere a cererii de autorizare a funcţionării C.C. P. Cluj Napoca au fost următoarele:
- Documentaţia prezentată în susţinerea cererii, a fost incompletă sau nu a fost în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, art. 145 lit. a) din OUG nr. 97/2000.
- Privitor la actul constitutiv s-au constatat mai multe deficienţe. În primul rând, că, din cuprinsul acestuia, nu rezultă dacă sunt întrepătrunse razele teritoriale de operare cu cea a C.C. Cluj Napoca, conform art. 23 alin. (3) din OUG nr. 97/2000 şi apoi, nerespectarea art. 16 din aceeaşi ordonanţă, care prevede că vărsarea părţilor sociale se efectuează în momentul subscrierii acestora.
- Nu au fost respectate prevederile OUG nr. 97/2000 sau reglementările date în aplicarea acesteia. Astfel, valoarea creditelor acordate persoanelor juridice depăşesc 255 din activele cooperativei şi nu au fost lichidate operaţiunile decurgând din acordarea de credite altor categorii de persoane.
Recurenta a contestat Hotărârea nr. 5/2003 a Băncii Naţionale a României, la Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României care, însă, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003, ca nefondată.
Considerând nelegală această hotărâre, a declarat recurs, C.C. P. Cluj Napoca.
În motivarea cererii s-a arătat că Hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003, a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, a fost dată cu încălcarea legii, fiind pronunţată după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de OUG nr. 97/2000.
Recurenta susţine că, la data de 2 iunie 2003, contestaţia a fost înregistrată la Banca Naţională a României, iar hotărârea a fost pronunţată la 22 iulie 2003.
S-a apreciat că respingerea cererii de autorizare se bazează pe motive că nu ţin de esenţa OUG nr. 97/2000, ci sunt motive mai mult formale.
Privitor la stabilirea razei teritoriale pe zone, recurenta a susţinut că această determinare nu a fost cerută de lege, nici expres, nici implicit.
Se mai susţine că modalitatea de vărsare a părţilor sociale a fost prevăzută în cap. 3 pct. 5 al actului constitutiv, dar s-a omis să se specifice clar cele două momente, şi în cap. 6, la obligaţiile membrilor cooperatori.
În ceea ce priveşte deficienţa constatată privind nerespectarea OUG nr. 97/2000, recurenta a susţinut că, atunci când au fost credite în derulare, nu au putut fi reziliate unilateral şi că a fost o singură situaţie în care a acordat credit unei persoane juridice, care era în curs de lichidare.
Recurenta precizează că nu a încălcat dispoziţiile art. 2462, coroborat cu art. 261 alin. (1) din OUG nr. 97/2000, deoarece exista un angajament din partea titularului de credit, de rambursare cu anticipaţie a creditului existent pe sold.
Recursul este nefondat.
Din actele aflate la dosar rezultă că i-a fost respinsă cererea de autorizare a recurentei în cadrul reţelei cooperatiste de credit.
Privitor la tardivitatea pronunţării Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, de către Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, în soluţionarea contestaţiei, se constată că recurenta a înregistrat contestaţia împotriva Hotărârii nr. 5 din 3 aprilie 2003, a Băncii Naţionale a României, la data de 30 mai 2003, sub nr. 287. Contestaţia a fost luată în dezbatere în şedinţa Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, la data de 26 iunie 2003, înainte de expirarea termenului prevăzut de OUG nr. 97/2000.
Astfel că nu poate fi reţinută excepţia invocată de recurentă, privitor la tardivitatea Hotărârii nr. 17/2003, a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.
Confirmarea cooperativei de credit, referitoare la existenţa unor deficienţe, atât la actul constitutiv, cât şi la anumite omisiuni privind aplicarea OUG nr. 97/2000, aprobate prin Legea nr. 200/2000, au constituit motive justificate pentru respingerea cererii de autorizare a cooperativei, de către Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României.
Pe lângă motivele de formă reprezentând nedepunerea documentaţiei complete, respingerea autorizării a fost îndreptăţită şi de motive de fond care vizau situaţia financiară precară a cooperativei.
În consecinţă, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. P. Cluj Napoca, împotriva Hotărârii Băncii Naţionale a României, nr. 5 din 3 aprilie 2003 şi a Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.... | ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... → |
|---|
