ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V. şi notă de constatare A.N.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1720/2005
Dosar nr. 3825/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
O.E., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a solicitat anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de prima pârâtă, prin care s-a revocat Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a aceleiaşi pârâte, anularea deciziei nr. 1266/2003, emisă tot de prima pârâtă, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Direcţia Generală a Vămilor şi Uniunea Sindicatelor Funcţionarilor Publici, anularea deciziei nr. 1194 din 25 iulie 2003, prin care se comunică criteriile de reîncadrare stabilite conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 şi a deciziei nr. 1274 din 15 august 2003, prin care s-a aprobat noul stat de funcţiuni şi personal din cadrul sistemului vamal, cu consecinţa reîncadrării sale în funcţia publică efectuată prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei; în dispoziţiile art. XVI şi XVII prevede obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală şi centrală de a proceda la reîncadrarea funcţionarilor publici pe noile funcţii stabilite de lege, până la data de 15 iulie 2003.
În respectarea acestor dispoziţii legale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003 (M. Of. nr. 386/4.06.2003), prin care s-au aprobat Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, care în art. 2 prevede condiţiile în care se numesc funcţionarii publici, iar la art. 4 se prevede cum se va face reîncadrarea în funcţiile publice de execuţie. Dispoziţiile din ordin se referă la condiţii şi criterii care evaluate, conduc la acordarea de puncte persoanei ce urmează a fi reîncadrată.
În aplicarea celor de mai sus, Direcţia Generală a Vămilor a procedat la emiterea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a fost numită în funcţia de inspector principal, obţinând 8,02 puncte.
Ulterior, i s-a comunicat că, urmare a deciziei Direcţiei Generale a Vămilor nr. 1266/2003, a fost reîncadrată, ca inspector asistent, precizându-se că prima sa reîncadrare, conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a fost revocată prin Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, fără a se arăta de ce.
În urma contestaţiei, Direcţia Generală a Vămilor a arătat că noua decizie a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a reprezentanţilor Direcţiei Generale a Vămilor, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi Uniunii Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România, în baza căreia au fost emise Decizia Direcţiei Generale a Vămilor nr. 1194/2003, care stabilea noi criterii de reîncadrare în funcţia publică, Decizia Direcţiei Generale a Vămilor nr. 1294/2003, de revocare a primei reîncadrări, precum şi Decizia nr. 1273 din 15 august 2003, de aprobare a unui nou stat de funcţii publice, avizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Cea de-a doua reîncadrare a sa în funcţia publică este nelegală şi o prejudiciază, încadrând-o într-o funcţie inferioară celei avute iniţial.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 16/CA din 19 ianuarie 2004, a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a obligat Autoritatea Naţională a Vămilor să respecte reîncadrarea reclamantei în funcţia publică, efectuată prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prima reîncadrare s-a efectuat în condiţiile stabilite de lege, nota de constatare nu constituie un act normativ şi nu poate avea forţa juridică superioară Ordinului nr. 218/2003. Nota de constatare cuprinde criterii suplimentare de punctaj conform cărora punctajul obţinut de funcţionarii publici este condiţionat de funcţia publică deţinută anterior şi nu are temei legal.
Măsura revocării deciziilor de reîncadrare nu este justificată în fapt şi în drept, nu cuprinde motivele de legalitate sau oportunitate pe care s-a întemeiat şi apare ca o manifestare discreţionară a Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Considerând hotărârea nelegală, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul că greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie .2003, aceasta neputând fi asimilată unui act administrativ.
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, prin reţinerea termenului de 15 iulie 2003, prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ca termen de decădere, şi nu de recomandare.
Se susţine că prin soluţia adoptată, se depăşesc procentele maxime prevăzute în avizul nr. 5190/2003, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care nu a făcut obiectul cauzei, astfel s-a ajuns la situaţia plus petita şi că s-a făcut o promovare nejustificată.
Susţinerea recurentei, că nota de constatare nu este un act administrativ şi nici nu face parte din categoria actelor pregătitoare premergătoare emiterii deciziilor nr. 1194, nr. 1266, nr. 1264 şi nr. 1274, fiind o simplă adresă prin care se comunică o anumită opinie în legătură cu înţelesul unei dispoziţii legale şi de aceea nu poate fi supusă controlului instanţelor de contencios administrativ, ea neavând un caracter obligatoriu şi nici nu produce consecinţe juridice în ce priveşte raporturile de serviciu ale reclamantei, în mod justificat nu a fost primită de instanţă.
„Nota" este un act premergător al deciziilor de încadrare şi nu poate avea o natură juridică diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, cuprinde dispoziţii cu caracter imperativ, obligatoriu, a produs consecinţe juridice, cu efecte asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, astfel legal s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiune privind anularea ei.
Nici susţinerea că termenul de 15 iulie 2003 este de recomandare, şi nu de decădere, nu este întemeiată.
Legea nr. 161/2003 „privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţionarilor publici şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei", cuprinde în Cartea a II-a intitulată „Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei", Titlul al III-lea, la art. XVI (1) lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, prin art. XIII şi dispoziţii referitoare la Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.F. (art. XIV) şi cele referitoare la armonizarea statutelor speciale (art. XV), obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală de a solicita avizul A.N.F., pentru stabilirea funcţiilor publice până la 1 iunie 2003 [lit. a)], de a face modificările în structura organizatorică şi în statele de funcţii, stabilirea numărului de funcţii publice, până la 1 iulie 2003 [lit. b)] şi de a face reîncadrarea funcţionarilor publici, până la 15 iulie 2003 [lit. c)].
Modul de redactare este clar, în sensul că termenul este imperativ, şi nu de recomandare.
Respectând dispoziţiile legale, Direcţia Generală a Vămilor a emis Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care s-a procedat la numirea în funcţii publice, a personalului, în urma acordării de puncte.
Decizia nr. 1266 din 14 august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare, este nelegală, întrucât nu respectă aceste dispoziţii legale şi Ordinul nr. 218/2003, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ce cuprinde criteriile ce urmează a fi aplicate cumulativ, s-a dat cu depăşirea termenului prevăzut de lege şi cu aplicarea unor criterii suplimentare fără temei legal.
Recurenta a mai arătat că prin modul folosit de instanţă, de soluţionare a cauzei, s-a ajuns la o promovare nejustificată, şi că, instanţa se face vinovată de plus petita, că ar fi anulat avizul nr. 5190/2003, a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care nu s-a cerut.
Nici aceste susţineri nu pot fi primite, deoarece reglementările din art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003 şi care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziţii legale ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (Legea nr. 188/1999, modificată).
În cuprinsul acestor articole nu se găsesc reglementări care să prevadă că dacă urmare a reîncadrării (şi nu echivalare) a funcţionarilor, conform modalităţii stabilite prin acestea rezultă o funcţie superioară, aceasta nu va avea loc, echivalând cu o promovare nejustificată.
Pentru a exista plus petita, trebuie ca prin obiectul acţiunii să nu se ceară ceva, iar dispozitivul hotărârii (ceea ce se execută) să se dispună, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 16/CA din 19 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2005. Contencios. împotriva Hotărârii... | ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
