ICCJ. Decizia nr. 17/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 17/2005
Dosar nr. 2540/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 2003, reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 7490 din 1 septembrie 2003, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că datorită unei erori de dactilografiere în unul din actele depuse la dosar - autorizaţia de stabilire nr. 9241 din 8 mai 1944, numele tatălui acesteia apare eronat R.T., în loc de U.T., deşi celelalte acte, coroborate, duc la concluzia că U.T. este aceeaşi persoană cu R.T.
Prin sentinţa civilă nr. 2115 din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4587 din 1 septembrie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 31 iulie 1941 şi 19 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamanta întruneşte condiţiile dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel că poate beneficia de drepturile prevăzute de această lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr în autorizaţia de stabilire nr. 9241/1944, rezultă că numitul R.T., împreună cu soţia M. şi copii E. şi M. au fost evacuaţi din Tighina şi stabiliţi în Braşov.
Din certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe nr. 8996 din 15 aprilie 1959 rezultă cu certitudine perioadele în care tatăl reclamantei a lucrat în România, perioada în care s-a întors în Basarabia şi perioada celui de al doilea refugiu.
De asemenea, martorii T.M. şi S.D. au declarat că reclamanta a mai fost trecută eronat în unele acte, cu numele de U.
Având în vedere toate documentele invocate, Curtea constată că în mod clar, în autorizaţia de stabilire nr. 9241/1944, tatăl reclamantei a fost trecut în mod greşit cu numele R.T., deoarece în ordinul de rechiziţie pentru cartiruire din 22 martie 1944, lui U.T. şi familie i s-au pus la dispoziţie o încăpere din imobilul situat în str. General Moşoiu.
Curtea constată că reclamanta a dovedit legătura de rudenie dintre titularul evacuării, U.T., numele R. fiind trecut greşit, beneficiind prin urmare, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2115 din 11 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1701/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
