ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1787/2005
Dosar nr. 5317/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 5802 din 22 ianuarie 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 28 martie 1953 - 28 martie 1956 a efectuat stagiul militar la muncă, în U.M. nr. 0220 Caracal, la Bucureşti, Piteşti, Valea Ursului şi Borşeşti în cadrul unei balastiere, pe râul Argeş, iar apoi la Vinţu de Jos, de unde a fost lăsat la vatră.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 43/F/C din 22 martie 2004, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant, reţinând că din examinarea livretului militar rezultă că în perioada în litigiu, contestatorul a satisfăcut stagiul militar în Ministerul Forţelor Armate - Construcţii, de unde a fost lăsat la vatră.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, B.E.
Recurentul a susţinut în esenţă că a efectuat serviciul militar la Ministerul Forţelor Armate - Construcţii, iar Legea nr. 309/2002 nu face deosebire între unităţile Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, calificate, fie la Ministerul Forţelor Armate, fie la Ministerul de Interne, ca unităţi militare de construcţii, în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoanele care pretind acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, contestatorul nu a satisfăcut stagiul militar în una din unităţile aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, ci la U.M. nr. 0220 Caracal, la Bucureşti, Piteşti, Valea Ursului şi Borleşti, unităţi din cadrul Ministerului Forţelor Armate - Construcţii.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de B.E. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 43/F/C din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
