ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1788/2005
Dosar nr. 5367/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 5 din 7 decembrie 2001 şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi care au figurat potrivit certificatelor depuse, în evidenţa refugiaţilor din teritoriile cedate în perioada 1940 - 1941.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 32 din 11 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 5/2001. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi pe cale de consecinţă, să-i acorde drepturile cuvenite în temeiul aceloraşi prevederi legale, pentru perioada 16 mai 1942 - 6 februarie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a probat cu actele existente la dosar, că s-a născut la 16 mai 1942, în localitatea Gârda, judeţul Alba, localitate de refugiu a părinţilor săi, suferind împreună cu aceştia, efectele strămutării din localitatea Poşcolt, judeţul Sălaj.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, susţinând în esenţă că reclamantul nu s-a aflat în nici o situaţie din cele prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut după o perioadă de doi ani de la data refugiului părinţilor săi şi nu a făcut nici o dovadă că după data naşterii sale ar fi fost persecutat pe motive etnice, în sensul OG nr. 105/1999.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că şi reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligaţi să se refugieze, din motive etnice, părinţii săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi, consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 32 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
