ICCJ. Decizia nr. 1719/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 10 martie 2004, la Curtea de Apel Constanța, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a declarat recurs împotriva sentinței nr. 17 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, cerând modificarea acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ca inadmisibil.
în motivarea recursului s-a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, invocându-se, astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-a susținut că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și că nu s-a motivat această respingere.
Mai mult, s-a precizat cu privire la acest motiv de recurs, că nota de constatare nu poate fi considerată act administrativ de autoritate și că nu produce efecte juridice, că în mod greșit s-a considerat că aceasta este act premergător, și că are numai caracter de recomandare.
De asemenea, s-a susținut că această notă nu constituie o manifestare de voință unilaterală a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ci cuprinde numai o serie de constatări, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la reîncadrarea funcționarilor publici.
S-a mai considerat că prin sentința atacată s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât nota în discuție nu este un act administrativ de autoritate, deci nu este susceptibil de a produce o vătămare a unui drept recunoscut de lege.
Din actele cauzei, înalta Curtea de Casație și Justiție a reținut că prin sentința nr. 17 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins excepția inadmisibilității cererii, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.D., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. S-au anulat deciziile nr. 1264 din 14 august 2003, nr. 1266 din 14 august 2003, decizia nr. 1194 din 25 iulie 2003 și decizia nr. 1274 din 15 august 2003, emise de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Generală a Vămilor și nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Direcția Generală a Vămilor.
Totodată, s-a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să respecte reîncadrarea reclamantei în funcția publică dispusă prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.
S-a reținut de instanța de fond, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C.D. a cerut, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, să se dispună anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a revocat decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, anularea deciziei nr. 1266/2003, a Direcției Generală a Vămilor, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor și Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici, anularea deciziei nr. 1194 din 25 iulie 2003, prin care se comunică criteriile de reîncadrare stabilite, conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și a deciziei nr. 1274 din 15 august 2003, prin care s-a aprobat noul stat de funcțiuni și personal din cadrul sistemului vamal, cu consecința reîncadrării sale în funcția publică stabilită prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor.
De precizat că, în aplicarea Legii nr. 161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003 (M. Of. nr. 386/4.06.2003), prin care s-au aprobat Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, condițiile de numire, modul de reîncadrare pentru funcțiile de execuție (reîncadrarea urmând a se face până la 15 iunie 2003).
Așa fiind, se arată de instanța de fond, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care petenta a fost numită în funcția publică de consilier superior, obținând punctajul 9,80 puncte, comunicat sub nr. 15561 din 21 iulie 2003, de Direcția Generală a Vămilor Constanța.
Ulterior, prin adresa nr. 17.889 din 20 august 2003, Direcția Generală a Vămilor - Regionala Constanța, i-a comunicat petentei, că urmare a deciziei Direcției Generale a Vămilor nr. 1266/2003, s-a procedat la o nouă reîncadrare a sa în funcția publică de inspector asistent, precizându-se că prima sa reîncadrare, conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 a fost revocată prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, fără ca în cuprinsul acesteia să se arate punctajul ce a condus la cea de-a doua reîncadrare sau motivele ce au stat la baza revocării primei decizii nr. 1163 din 15 iulie 2003; Direcția Generală a Vămilor a precizat că această măsură a fost emisă pe baza notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 a reprezentanților Direcției Generale a Vămilor, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și ai Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, pe baza căruia s-a dat decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 119472003, ce stabilea noi criterii de reîncadrare în funcția publică.
Petenta a precizat în cererea de chemare în judecată, că prin această a doua reîncadrare a fost prejudiciată, fiind încadrată într-o funcție inferioară celei avute inițial, cu un salariu inferior.
Instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici, este nefondată și a respins-o.
Aceasta, întrucât această notă este un act premergător al deciziilor de reîncadrare, nu poate avea o natură juridică diferită de actele ce le precede, cuprinzând dispoziții cu caracter imperativ, obligatorii. S-ai exemplificat, astfel, dispozițiile de la pct. 3, ce folosesc expresia "dispozițiile Ordinului nr. 218/2003, se vor aplica astfel_".
Instanța a constatat că s-au produs efecte juridice (de nota în litigiu), asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, aceasta fiind dovada că nu a reprezentat "doar o opinie referitoare la înțelesul unei dispoziții legale", cum au precizat recurentele-pârâte. De altfel, nota atacată a fost menționată în toate deciziile atacate.
Instanța de fond a reținut că decizia Direcției Generale a Vămilor, nr. 1266 din 14 august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare, este nelegală, întrucât s-a emis fără respectarea dispozițiilor continuate de art. XVI și XVII ale Legii nr. 161/2003 și Ordinului nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ce cuprindea criteriile ce urmau a fi aplicate cumulativ.
Hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Susținerea recurentei, că nota de constatare nu este un act administrativ și nici nu face parte din categoria actelor premergătoare emiterii deciziei nr. 1266 din 14 august 2003, fiind o simplă adresă, prin care se comunică o simplă opinie în legătură cu înțelesul unei dispoziții legale și de aceea nici nu poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, ea neavând caracter obligatoriu și că nu ar produce efecte juridice în ce privește raporturile de serviciu ale petentei, este o apărare nefondată.
Nota de constatare este un act premergător al emiterii deciziei de reîncadrare. Cuprinde dispoziții cu caracter imperativ, obligatorii, așa cum rezultă din însăși termenii folosiți și este cert că a produs efecte juridice asupra raporturilor de serviciu, ale reclamantei, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, fiind revocată și emițându-se decizia nr. 1264 din 14 august 2003. în această decizie nu se arată punctajul ce a condus la aceasta de-a doua reîncadrare.
Nici susținerea recurentei, că termenul de 15 iulie 2003, este un termen de recomandare, și nu de decădere, nu este întemeiată.
Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancțiunea corupției, cuprinde în cartea a II-a intitulată "Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției", titlul al III-lea, la art. XVI alin. (1) lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, prin art. XIII și dispozițiile referitoare la Regulamentul de organizare și funcționare al A.N.F. (art. XIV) și cele referitoare la armonizarea statutelor speciale (art. XV), obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală de a solicita avizul A.N.F., pentru stabilirea funcțiilor publice până la 1 iunie 2003 (deci termen limită), de a face modificările în structura organizatorică și în statele de funcțiuni, stabilirea numărului de funcții publice până la 1 iulie 2003 și de a face reîncadrarea funcționarilor publici până la 15 iulie 2003 [lit. c)].
Modul de redactare este clar, în sensul că termenul este imperativ, și nu de recomandare.
Decizia nr. 1264 din 14 august 2003 s-a dat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale (Legea nr. 161/2003) și Ordinul nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Hotărârea atacată este motivată în fapt și în drept, necuprinzând dispoziții contradictorii și negăsindu-ne în prezența unei interpretări greșite a actului dedus judecății, cum a susținut recurenta.
Nu se poate susține, cum a cerut recurenta, nici că prin modul de soluționare folosit de instanță s-a ajuns la o promovare nejustificată.
Reglementările din art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003 și care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziții legale ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (ce-l constituie Legea nr. 188/1999 modificată).
în cuprinsul acestor articole nu se găsesc reglementări care să prevadă că, dacă urmare a reîncadrării (și nu echivalării) funcționarilor, conform modalității stabilite prin acestea, rezultă o funcție superioară, aceasta nu va avea loc, echivalând cu o promovare nejustificată.
Pentru a exista plus petita, așa cum a pretins recurenta, trebuie ca prin obiectul acțiunii să nu se ceară ceva, iar în dispozitivul hotărârii (ceea ce se execută) să se dispună, situație ce nu se găsește în cauză.
în consecință, recursul fiind nefondat, a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2478/2005. Contencios → |
|---|
