ICCJ. Decizia nr. 2492/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 15 iulie 2004, numitul I.I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 90 din 23 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale.
în motivarea recursului, petentul a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
A mai susținut recurentul, că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare și a unor dovezi administrate.
în dezvoltarea motivelor de recurs, petentul susține că reprezentantul Ministerului Apărării Naționale nu avea delegația semnată de persoana abilitată și nici număr și dată.
A precizat petentul, că certificatul nr. 2155 din 18 decembrie 2003, al U.M. 024205 Pitești, pe care-l contestă, este lovit de nulitate absolută, fiind emis fără cererea sa și cu rea-credință, întrucât nu s-a specificat că batalionul 7 Drumuri a fost logistic în perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944 și că a fost și operativ în perioada 2 februarie 1942 - 23 august 1944.
A menționat petentul, că în mod greșit nu i s-a recunoscut calitatea de participant la cel de-al doilea război mondial cu statut de militar, întrucât a efectuat muncă obligatorie cu statut de militar, ca și restul militarilor, sub arme.
Așa fiind, petentul a cerut prin recursul declarat, să i se recunoască calitatea de veteran de război, să se constate că instanța nu s-a pronunțat asupra cumulului drepturilor bănești, ca veteran de război, cu indemnizația de persecutat etnic, stabilită conform Decretului - lege nr. 118/1990.
A mai menționat petentul, că cere înaltei Curți de Casație și Justiție să dispună obligarea pârâtului la reluarea plății drepturilor cuvenite ca veteran de război, plată suspendată abuziv la 1 aprilie 1996.
A solicitat petentul, prin recursul declarat, să se constate că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat daunele morale de 4000 Euro.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 90 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de I.I., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale.
Instanța a reținut că prin acțiune, petentul a solicitat anularea certificatului U.M. 02405 Pitești, nr. 21555 din 18 decembrie 2003, stabilirea calității de veteran de război, începând cu 14 august 1993, cu plata drepturilor legale la zi, inclusiv plata drepturilor restante suspendate la 1 aprilie 1996.
Ulterior, reclamantul a solicitat și recunoașterea valabilității legitimației de veteran de război, eliberarea unui nou certificat în care să se specifice perioadele de muncă obligatorie, respectiv 8 iulie - 28 iulie 1943, la Batalionul 7 Drumuri, unitate logistică în perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944, 28 iulie - 1 decembrie 1943, unitate operativă în perioada 2 februarie 1942 - 23 august 1944, recunoașterea dreptului de a cumula drepturile de veteran de război, cu indemnizația de persecutat etnic dobândită conform Decretului - lege nr. 118/1990, obligarea la plata daunelor morale în sumă de 4000 Euro, în echivalent bănesc în lei.
în motivarea sentinței pronunțate, Curtea de Apel Iași a reținut că delegația prezentată de S.R., de reprezentare juridică a Ministerului Apărării Naționale, este corectă în raport cu Ordinul U.M. nr. 20 din 27 ianuarie 2004, emis de Ministrul Apărării Naționale. Acest ordin precizează că șeful Direcției Legislație și Asistență Juridică poate delega pe oricare dintre consilierii juridici încadrați în unitățile militare ale Ministerului Apărării Naționale.
Mai mult, s-a reținut că adresa nr. 1448 din 26 mai 2004 a comunicat că șeful Direcției Legislație și Asistență Juridică a desemnat pe consilierul juridic S.R., să reprezinte interesele Ministerului Apărării Naționale. Cât privește răspunsul dat la interogatoriu de pârât, acesta este semnat de persoana împuternicită, astfel încât obiecțiile reclamantului au fost respinse.
Cât privește certificatul nr. 21555/2003, instanța a constatat că din datele înscrise rezultă că în perioada războiului, petentul a prestat muncă obligatorie în cadrul unor instituții militare sau civile.
Astfel, în perioada 13 iulie 1943 - 28 iulie 1943, activitatea s-a desfășurat la Batalionul 7 Drumuri, în zona interioară și nu în zona de operații, astfel încât instanța nu a putut stabili calitatea de veteran de război a reclamantului.
Instanța a reținut că în mod expres cu adresa nr. 9151 din 15 iunie 2004, pârâtul a comunicat că nu mai deține alte date referitoare la activitatea militară a petentului. S-a precizat de instanță, că împrejurarea că certificatul a cărui anulare se cere, nu conține formularea solicitată prin cerere, nu justifică susținerea ilegalității acestuia, iar remedierea de către instanță a unor acte administrative de autoritate individuale, este inadmisibilă.
Cât privește revendicarea înscrierii pozițiilor "Aerodromul Militar Tecuci", "Batalionul 7 Drumuri", "Depozitul de Subzistență Tecuci", precum și clarificarea poziției "întreprinderile comunale" Iași și a felului muncii prestate la Primăria Focșani, în perioada 22 martie 1944 - 24 aprilie 1944, acestea nu au fost dovedite de reclamant.
Instanța a menționat prin hotărârea atacată, că decizia de suspendare a plății indemnizației de veteran de război, nu a fost contestată de reclamant în perioada 1996 - 2003, iar daunele morale nu au fost argumentate și dovedite.
Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins.
Hotărârea atacată a fost motivată în fapt și în drept, așa cum rezultă din dosarul nr. 333/2004 al Curții de Apel Iași.
Cererea petentului, de anulare a actului administrativ atacat (certificatul U.M. 02405 Pitești nr. 21555 din 18 decembrie 2003), a fost în mod corect respinsă de instanță, calitatea de veteran de război implicând participarea la operațiuni de război, situație în care petentul, potrivit actelor dosarului, nu s-a aflat.
în mod corelativ, toate cererile privind plata de drepturi bănești derivând din calitatea de veteran de război, cumularea acestora cu alte venituri, inclusiv daune morale, sunt cereri care în mod corect nu au fost primite de instanță, cât timp nu s-a dovedit emiterea unui act administrativ abuziv de natură a-l vătăma pe petent.
Cât privește delegația de reprezentare a Ministerului Apărării Naționale, în mod corect instanța a apreciat că nu se constată vreo ilegalitate în această privință.
Hotărârea instanței de fond fiind pronunțată în raport cu toate actele cauzei și fiind legală, recursul declarat a fost respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2570/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2502/2005. Contencios → |
|---|
