ICCJ. Decizia nr. 1723/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 10 martie 2004, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 15 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ca fiind inadmisibil.
în motivarea recursului s-a susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, în speță nota de constatare nr. 43254/2003, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Sub acest aspect, recurenta a susținut că termenul de 15 iulie 2003, peste care s-a luat măsura anulării reîncadrărilor, este termen de recomandare, iar nu de decădere pentru reîncadrarea funcționarilor publici, și nicidecum pentru anularea sau revocarea actului administrativ prin care se dispune reîncadrarea.
S-a mai susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, considerându-se de instanță, că termenul de 15 iulie 2003 este un termen de decădere și că nota de constatare nr. 43254/2003 nu poate fi asimilată unui act administrativ, deoarece nu constituie o manifestare de voință a Agenției Naționale a Funcționarilor publici, ci cuprinde o serie de constatări bazate pe dificultățile întâmpinate de Autoritatea Națională a Vămilor, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la reîncadrarea funcționarilor publici.
S-a precizat că, deși nota de constatare a fost invocată ca temei în preambulul deciziilor invocate de reclamantă, recurenta susține că nota nu are caracter obligatoriu și nici nu produce nici un fel de consecințe juridice, în ceea ce privește raporturile de serviciu ale reclamantei.
S-a considerat de recurentă, că admiterea acțiunii reclamantei are un impact direct și imediat asupra modificării structurii organizatorice și a statutului de funcții în baza căruia a fost eliberat avizul nr. 5190 din 5 august 2003, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în sensul că vor fi depășite procentele maxime prevăzute de art. XVI alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 161/2003.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 15 din 19 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de B.S., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională a Funcționarilor Publici București.
S-au anulat deciziile nr. 1264 din 14 august 2003, nr. 1266 din 14 august 2003, nr. 1194 din 25 iulie 2003 și decizia nr. 1274 din 15 august 2003, emise de Direcția Generală a Vămilor și nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a Direcției Generale a Vămilor.
Totodată, s-a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să respecte reîncadrarea reclamantei în funcția publică, efectuată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.
Curtea de Apel Constanța a reținut în privința excepției inadmisibilității capătului de cerere privind nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, că este nefondată și a respins-o.
Aceasta, deoarece nota de constatare, ca act premergător al deciziilor de reîncadrare, nu poate avea o natură juridică diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, sintagmele folosite în cuprinsul acesteia ca: "Dispozițiile Ordinului nr. 218/2003,.. se vor aplica astfel, ca și formulările de la pct. 4", deși convenite de comun acord, nu au caracterul unei simple adrese sau al unei opinii exprimate, ci, dimpotrivă, au caracter imperativ, obligatoriu, prin însăși exprimarea lor.
Instanța a reținut că nota de constatare a produs consecințe juridice, cu efecte juridice, asupra raporturilor de serviciu ale reclamantei, aceasta fiind o dovadă că nu a reprezentat "doar o opinie referitoare la înțelesul unei dispoziții legale", nota fiind menționată în cuprinsul tuturor deciziilor atacate).
S-a constatat de către instanță, că Legea nr. 161/2003, "privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției", cuprinde în cartea a II-a, intitulată "Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii și combaterii corupției", Titlul III, la art. XVI lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, precum și în raport cu dispozițiile referitoare la Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și cele referitoare la organizarea statutelor speciale (art. XV), obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația publică, centrală și locală de a solicita avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru stabilirea funcțiilor publice până la data de 1 iunie 2003.
S-a mai reținut obligația autorităților și instituțiilor publice din administrația centrală și locală:
- de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, stabilirea numărului de funcții publice, cu respectarea prevederilor legii până la data de 1 iulie 2003 [lit. b)] și;
- de a face reîncadrarea funcționarilor publici, conform prevederilor legii, până la data de 1 iulie 2003 [lit. b)], precum și
- de a face reîncadrarea funcționarilor publici, până la 15 iulie 2003.
în aplicarea acestor dispoziții legale, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis la 27 mai 2003, Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, inclusiv cu aplicarea cumulativă a unor criterii desemnate expres, care conduc la un punctaj.
în respectarea tuturor acestor dispoziții legale, Direcția Generală a Vămilor a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care s-a procedat la numirea în funcții publice a personalului, în urma acordării de puncte, cu respectarea Legii nr. 161/2003 - art. XVI și XVII.
Instanța a mai reținut, că ulterior, Direcția Generală a Vămilor, prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003, a procedat la o nouă reîncadrare, care este nelegală, întrucât s-a emis fără respectarea dispozițiilor conținute de art. XVI și XVII ale Legii nr. 161/2003 și a Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
S-a precizat că reglementările din art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003 și care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziții legale ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (Legea nr. 188/1999). Aceste texte de lege nu cuprind reglementări care să prevadă că dacă urmare a reîncadrării (și nu echivalării) funcționarilor, conform modalităților legale stabilite prin Legea nr. 161/2003, rezultă o funcție superioară, aceasta nu ar avea loc, întrucât ar însemna o promovare nejustificată.
Sub acest aspect, susținerea Direcției Generale a Vămilor, privind promovarea nejustificată, a fost înlăturată.
Cât privește nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și care face obiectul recursului de față, instanța a reținut că în situația în care urmare a reîncadrărilor, dacă s-ar fi ajuns la situații considerate nelegale, trebuiau întreprinse demersuri pentru modificarea ordinului prin care au fost aprobate Instrucțiunile sau chiar a unor dispoziții din Legea nr. 161/2003, în care să se stabilească pentru "o corectă și unitară" aplicare a dispozițiilor legale, aplicarea unui alt punctaj. înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în cauză, prin stabilirea unui alt punctaj în afara dispozițiilor legale, petenta în cauză a fost prejudiciată prin noul act administrativ de reîncadrare.
Deci, decizia nr. 1266/2003, de reîncadrare a reclamantei într-o altă funcție, decât cea stabilită anterior, fără calcularea unui nou punctaj, conform art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 218/2003, este nelegală, așa cum a și reținut Curtea de Apel Constanța.
Hotărârea atacată în cauză de Ministerul Administrației și Internelor este legală, astfel încât recursul declarat în cauză a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
De precizat că, nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, în privința căreia s-a formulat motiv de recurs, a fost încheiată de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Prin acest act s-a dispus "reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici și revocarea actelor administrative de reîncadrare a funcționarilor publici, adoptate până la 25 iulie 2003", deși măsura nu are temei legal.
Această ultimă dispoziție a și fost executată, emițându-se în privința petentei, decizia nr. 1266 din 14 august 2003, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor.
Așa fiind, în mod greșit recurenta susține că nota de constatare 43254 din 25 iulie 2003 nu este un act cu consecințe juridice, rezultatul ei fiind emiterea actului administrativ prejudiciabil pentru petentă.
De altfel, este de observat că nota de constatare incriminată conține și criterii suplimentare de punctaj, justificându-se, astfel, noua decizie de reîncadrare a petentei, în afara dispozițiilor Ordinului nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
A fost respins recursul declarat în cauză, hotărârea atacată fiind legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2350/2005. Contencios → |
|---|
