ICCJ. Decizia nr. 1793/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1793/2005
Dosar nr. 6843/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 10942 din 26 august 2003 şi pe cale de consecinţă, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 4 octombrie 1952 - 29 decembrie 1953 a efectuat stagiul militar în şantierul de construcţii nr. 363 Timişoara - Gătaia şi Semlacul Mare, pentru care a primit livret militar de soldat neinstruit.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 102/CA din 6 mai 2004, a respins contestaţia formulată de reclamant, reţinând că în cauză nu au fost administrate probe, în sensul dovedirii efectuării stagiului militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul M.N.
Recurentul a susţinut în esenţă că a efectuat stagiul militar în şantiere de construcţii, pentru care a primit livret militar şi în care se precizează că a fost „soldat neinstruit".
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoanele care pretind acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, recurentul-reclamant M.N. a efectuat stagiul militar în perioada 4 octombrie 1952 - 29 decembrie 1953, la U.M. nr. 04742 Timişoara, în şantierul de construcţii nr. 363, comunele Gătaia şi Semlacul Mare, conform livretului militar Seria Es nr. 025693, unitate aparţinând Ministerului Forţelor Armate.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.N., împotriva sentinţei civile nr. 102/CA din 6 mai 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1796/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
