ICCJ. Decizia nr. 2491/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 20 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, sub nr. 68, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Avocaților din România și Baroul Galați, anularea deciziilor nr. 1412 din 31 octombrie 2003 și nr. 9172 din 12 decembrie 2003, emise de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România și de Consiliul Uniunii Avocaților din România, privind refuzul de primire în profesia de avocat definitiv, cu scutire de examen, în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că a depus în cursul anului 2003, la Baroul de Avocați al județului Galați, o cerere însoțită de toate documentele necesare, prin care a solicitat admiterea în calitate de avocat definitiv, cu scutire de examen, că Baroul Galați a avizat negativ cererea, invocând prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, precum și art. 32 din Statutul profesiei.
S-a mai susținut că a formulat contestație care, de asemenea, i-a fost respinsă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, prin decizia nr. 1412/2003, precum și la Consiliul Uniunii Avocaților din România, cu același rezultat.
Reclamantul a mai învederat că a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "Al. I. Cuza" Iași, în anul 1978, că după facultate a lucrat ca ofițer operativ în cadrul Ministerului de Interne, ceea ce este echivalent cu activitatea de jurisconsult potrivit H.C.M. nr. 779/1961, cât și a actelor normative ulterioare.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 91, pronunțată la 20 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 514/2003.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că nici un text din Legea nr. 51/1995 nu interzice foștilor ofițeri de poliție, să fie admiși în calitate de avocat și că în perioada în care a lucrat în poliție, a îndeplinit o funcție juridică în acceptul art. 69 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați este legală și temeinică.
Rezultă că actele atacate întrunesc condițiile de legalitate, întrucât recurentul-reclamant este pensionar, iar potrivit art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, trebuia să formuleze cerere, cu cel puțin 5 ani anterior vârstei de pensionare.
Distinct de acest aspect, rezultă că potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pot fi primiți în profesia de avocat și cu scutire de examen, cum a solicitat recurentul, cei care au deținut anterior funcții de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult.
Recurentul nu a îndeplinit nici una din aceste funcții, iar articolul enunțat cuprinde o enumerare limitativă de profesii, și nu exemplificative.
în ceea ce privește echivalenta stagiului militar, cu stagiul în anumite funcții civile pe care recurentul a invocat-o, se constată că noua Lege privind consilierii juridici, nr. 514/2003, recunoaște, prin echivalarea stagiului în alte funcții, numai funcțiile acceptate în același sens pentru profesia de avocat.
Astfel fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2350/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2090/2005. Contencios → |
|---|
