ICCJ. Decizia nr. 1807/2005. Contencios. Anulare acte administrative( privind evaluarea anuală. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1807/2005
Dosar nr. 7066/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 329/CA/2004, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea reclamantului N.E. împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi a dispus anularea punctajelor acordate de contrasemnatar, la pct. 1, 2, 6 de la lit. B), pct. 1, 2, 4, 6, 9 şi 11 de la lit. C) din fişa de evaluare acordate de contrasemnatar, menţinând punctajul iniţial şi calificativul „foarte bun".
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, referitor la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, că aceasta este nefondată faţă de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi art. 11 din HG 1209/2003, care prevăd dreptul funcţionarului public de a se adresa instanţei de contencios administrativ, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pe fond, prima instanţă a reţinut referitor la calificativul contestat de reclamant, că actul de evaluare nu poate fi considerat nul, pentru faptul că a fost contrasemnat de o altă persoană, întrucât din actele depuse rezultă că atribuţiile şefului Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră au fost delegate în favoarea şefului Serviciului Juridic, astfel încât contrasemnarea este legală.
A mai reţinut instanţa curţii de apel, din probele admise şi administrate, că notarea reclamantului nu a fost corectă, întrucât ea se face de la 1 la 6, evaluatorul a acordat nota 3, iar contrasemnatarul a redus notarea la 2, ceea ce nu se justifică şi nu reprezintă realitatea. Faptul că reclamantul se ocupă cu pregătiri extraprofesionale, cursuri de limbi străine, aceste pregătiri nu sunt extraprofesionale, întrucât rezultă din fişa postului că este necesar pentru postul ocupat, să fie făcute cursuri pentru perfecţionarea în limbi străine.
De asemenea, nu s-a invocat nici faptul că reclamantul şi-ar fi neglijat atribuţiile de serviciu ce-i reveneau în calitate de consilier juridic, acesta acţionând în limitele legii şi ale fişei postului ocupat.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie şi fără a-şi manifesta rolul activ în aflarea adevărului.
S-a motivat cererea de recurs, şi prin aceea că în speţă nu este vorba despre un drept ocrotit de lege şi vătămat printr-un act administrativ conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, neexistând un interes legitim al petentului.
La 5 mai 2004, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti a declarat recurs şi împotriva încheierii din 25 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a dispus suspendarea actului administrativ privind calificativul general acordat prin evaluare, cu motivarea că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, care prevăd că suspendarea actului administrativ se acordă în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente.
Recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă este lipsit de obiect, faţă de faptul că la acest termen de judecată s-a soluţionat pe fond recursul declarat de acelaşi recurent împotriva sentinţei civile nr. 329/2004.
De altfel, acest recurs este şi tardiv, întrucât ştampila poştei din Oradea este aplicată la 29 martie 2004, iar dovada de primire prezintă neregularităţi, respectiv lipseşte numele persoanei care a primit comunicarea. De altfel, dovada a fost returnată într-un plic, cu antetul recurentului-pârât, trimis prin poşta specială, şi nu prin Poşta Română.
Deşi intimatul s-a adresat oficiului poştal pentru lămurire, astfel cum rezultă din actele depuse, diligenţele sale au rămas fără rezultat cert.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 329/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului de fond, rezultă că prima instanţă a constatat în mod legal că excepţia invocată, respectiv inadmisibilitatea acţiunii, este nefondată, vis-a-vis de dispoziţiile HG nr. 1209/2003, ale Legii nr. 360/2002, coroborat cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Astfel, Statutul poliţistului defineşte pe poliţist, ca fiind funcţionar public şi prin urmare, conform Legii nr. 188/199,9 acesta are calea deschisă către instanţa de contencios administrativ, în situaţia în care a fost lezat într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ al autorităţii administrative.
De necontestat, este faptul că actul atacat este act administrativ care, desigur, produce efecte juridice care justifică interesul legitim al intimatului-reclamant vis-a-vis de dispoziţiile art. 1 din Legea 29/1990.
Prin urmare, ca orice act administrativ neexceptat de la cenzura instanţei de judecată, întrucât nu se încadrează în nici una dintre excepţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 29/1990, el poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ la instanţa competentă.
În ceea ce priveşte raportul de evaluare, acesta este nelegal, întrucât reflectă situaţii de fapt şi de drept nereale, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat de prima instanţă.
S-a mai reţinut de curtea de apel, şi faptul că, cu ocazia interviului nu au apărut opinii diferite între evaluator şi evaluat, astfel încât să se justifice modificarea calificativului de către contrasemnatarul acestui raport.
Corect, instanţa de fond a reţinut că intimatului-reclamant nu-i pot fi reţinute aspecte legate de pregătirea profesională necorespunzătoare sau care privesc abateri grave de la conduita profesională, astfel cum prevede legea în astfel de cazuri, motiv pentru care a constatat nelegalitatea punctajelor acordate arbitrar, de contrasemnatarul raportului de evaluare.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
Se va respinge recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 25 martie 2004, ca tardiv formulat şi fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva încheierii din 25 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 161/CA/2004, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 329 din 3 mai 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1797/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1808/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
