ICCJ. Decizia nr. 1820/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1820/2005
Dosar nr. 8594/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2121/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului HG, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit condiţia prevăzută de art. 35 din Legea nr. 128/1997, pentru că nu a funcţionat 6 ani în funcţia de asistent sau lector universitar, deoarece în perioada 15 mai 1967 - 29 martie 1970 nu a activat pe aceste funcţii.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, recurentul HG, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale care au fost şi greşit interpretate, respectiv art. 35 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din examinarea actelor dosarului rezultă, în fapt, următoarele:
Susţinerile recurentului nu pot fi primite de instanţa de recurs, întrucât, conform art. 35 din Legea nr. 128/1997, trebuia să lucreze timp de 6 ani, ca asistent sau lector universitar, condiţie neîndeplinită de acesta, astfel cum rezultă din actele existente la dosar.
Din adresa unităţii militare rezultă cu claritate, faptul că recurentul a lucrat, ca asistent universitar, 4 ani şi 10 luni, astfel încât ordinul emis de autoritatea administrativă este legal, faţă de dispoziţiile imperative ale Legii nr. 128/1997, art. 35. Şi sub aspectul dispoziţiilor art. 34 din aceeaşi lege, ordinul a fost emis legal, respectiv s-a ţinut cont de inspecţia specială prevăzută de acest text de lege.
Corect, instanţa de fond a respins şi cererea privind acordarea de daune, a recurentei, în raport cu faptul că actul administrativ contestat este legal şi prin urmare, nu l-a prejudiciat cu nimic, nici material şi nici moral, pe acesta.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, va respinge ca nefondat, recursul declarat de HG, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de HG împotriva sentinţei civile nr. 2121 din 14 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2005. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1833/2005. Contencios. Revizuire. Revizuire → |
|---|
