ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1812/2005
Dosar nr. 8563/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 20 iulie 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 12702/11072 din 1 iunie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind apreciate greşit probele depuse la dosar, din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 2044 din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuţii etnice sau rasiale care să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, C.I., care a motivat, în esenţă, că localitatea Vereşti-Suceava, de unde s-a refugiat în martie 1944, a fost ocupată de trupele sovietice, după câteva zile de la plecarea sa, împreună cu familia, în Braniştea-Hunedoara, localitatea Vereşti-Suceava având de fapt şi de drept regim de ocupaţie, până după aplicarea actului de la 23 august 1944.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că tatăl reclamantului a fost dislocat în cadrul Căilor Ferate, de la Secţia L 6 Vatra Dornei, la districtul L 2 Simeria, având funcţia de picher, pentru perioada 25 martie 1944 - 12 aprilie 1945.
În aceste condiţii nu se poate ajunge la concluzia că mutarea reclamantului din localitatea Vereşti, judeţul Suceava, în localitatea Braniştea, judeţul Hunedoara, amândouă fiind teritorii ale statului român, s-ar datora unei persecuţii etnice sau rasiale care să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2044 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1809/2005. Contencios. împotriva sentinţei... | ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
