ICCJ. Decizia nr. 1873/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 22 noiembrie 2002, reclamantul P.G. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând reverificarea recorelării pensiei sale, stabilită în baza art. 79 din Legea nr. 164/2001, cu privire la sporurile neacordate pentru perioadele noiembrie 1992 - aprilie 2002 și diferența în minus neachitată pentru intervalul aprilie - noiembrie 2002.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că beneficiază de pensie de serviciu stabilită prin decizia nr. 83807/1989, în baza Decretului nr. 214/1977, drepturile cuvenite fiind revizuite cu începere de la 1 aprilie 2002, în baza Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, fără, însă, a-i fi acordate toate sporurile pentru perioada lucrată în grupa I de muncă.
Prin sentința nr. 68 din 7 aprilie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtului, să plătească reclamantului, 1.283.840 lei despăgubiri și 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că decizia nr. 83807 din 20 iunie 2002, emisă în urma revizuirii drepturilor de pensie acordate reclamantului, este legală, însă pârâtul, deși a stabilit o diferență de plată de 1.283.840 lei, nu a restituit-o reclamantului.
împotriva sentinței au declarat recurs, atât reclamantul P.G., cât și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanța a greșit, neacordându-i sporurile cuvenite pentru grupele superioare de muncă, diferența de restituit fiind de 2.063.169 lei, ce urmează a fi actualizată conform indicelui de inflație.
în recursul său, pârâtul a învederat că în cazul reclamantului s-a procedat la recalcularea pensiei, conform art. 79 din Legea nr. 164/2001, cu începere din 10 aprilie 2001, precum și la revizuirea vechimii totale în serviciu, decizia nr. 83807 din 20 iunie 2002 cuprinzând în mod corect, atât recalcularea pensiei, cât și diferența de spor de timp, urmare a revizuirii vechimii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041C. proc. civ., Curtea a admis ambele recursuri și, reținând că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, a dispus casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului Argeș.
Astfel, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, modificată prin Legea nr. 479/2003, deciziile comisiilor de contestații pensii pot fi atacate în instanță, potrivit Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
în conformitate cu dispozițiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, litigiile având ca obiect contestarea deciziilor de pensionare, se soluționează în primă instanță, de tribunale, prin secțiile de asigurări sociale.
Având în vedere și prevederile art. 156 din același act normativ, Curtea, casând sentința, a trimis cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Argeș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1894/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1877/2005. Contencios → |
|---|
