ICCJ. Decizia nr. 1877/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 10399 din 28 mai 2003 și recunoașterea calității de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare.
Motivându-și cererea, reclamantul a susținut că părinții săi s-au refugiat în perioada septembrie 1941 - martie 1945, în localitatea Aghireșu și că s-a născut în această localitate, în perioada refugiului, la data de 9 februarie 1943.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1081 din 25 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea hotărârii nr. 10399/2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 9 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu prevăd înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești, acestea neavând capacitatea de exercițiu în sensul art. 8 din Decretul nr. 31/1954, pentru a-și putea alege un alt domiciliu, decât cel al părinților săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 189/2000 prevede în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamantul nu se regăsește printre acestea.
Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de "refugiat", în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe domiciliu în altă localitate, or intimatul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Aiud.
Recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamantul s-a născut la data de 9 februarie 1943, în localitatea Aiud, județul Alba, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii, în această localitate.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1873/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1872/2005. Contencios → |
|---|
