ICCJ. Decizia nr. 1894/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 8597 din 8 ianuarie 2004 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor subsecvente.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi și a dobândit același statut cu al acestora.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 145 din 16 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea hotărârii nr. 8597 din 8 aprilie 2004, obligând-o să elibereze reclamantului, o nouă hotărâre, cu recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente, în persoana reclamantului, fiind atât în litera, cât și în spiritul legii, faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia, copiilor născuți în timpul refugiului părinților, pentru efectul produs în viața întregii familii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul nu beneficiază de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, întrucât la data de 10 decembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților, deoarece s-a născut la un interval de 35 luni ulterioare.
Altă interpretare ar fi contrară Precizărilor nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamantul C.I. s-a născut la data de 9 decembrie 1943 în localitatea Muntași, raionul Istria, părinții fiind strămutați în această localitate, din localitatea Unirea, județul Caliacra - Bulgaria.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1873/2005. Contencios → |
|---|
