ICCJ. Decizia nr. 1883/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 25 august 2003, reclamanta L.I. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 7685 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1231 din 16 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de L.I., a dispus anularea hotărârii nr. 7685 din 22 iulie 2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 7 mai 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, prin Legea nr. 189/2000, începând cu 1 februarie 2003.
A obligat pârâta să-i achite reclamantei, 800.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de refugiată pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 7 mai 1941 și data încetării refugiului, întrucât s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților reclamantei, iar potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/195,4 pentru reclamanta nu mai era exclus alt domiciliu, decât cel al părinților săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență, că reclamanta nu se încadrează în categoria refugiat datorită persecuțiilor etnice, întrucât s-a născut în localitatea Vișagului, care era sub administrația Statului Român, iar refugiul părinților a avut loc în aceeași localitate, Lunca Vișagului, cătun Alunu.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
în cauză, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor P.I. și F.M., rezultă că părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea Lunca Vișagului, în cătunul Alunu al aceleiași localități, deoarece în urma cedării unei părți din teritoriul românesc, în urma Dictatului de la Viena, satul Lunca Vișagului a fost pe linia de demarcație, iar gospodăria părinților petentei s-a regăsit în teritoriul cedat.
împrejurarea că reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinților, nu înlătură beneficiul acordării drepturilor, reclamantei, întrucât legiuitorul a urmărit prin normele instituite, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele, persecuțiile exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective, în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1868/2005. Contencios → |
|---|
