ICCJ. Decizia nr. 1896/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.D. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 2049/2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să constate că în perioada 20 aprilie 1953 - 20 aprilie 1956, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, încadrându-se, astfel, în prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea, întrucât în perioada stagiului militar a prestat efectiv muncă în cadrul Detașamentului din Direcția Generală a Serviciului Muncii și că se impune acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 27/F din 17 februarie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 2049 din 9 aprilie 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 20 aprilie 1956 și acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în acest scop, iar faptul că s-a invocat apartenența acestor detașamente, fie la Ministerul Forțelor Armate sau la Ministerul de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire a scopului reparator al legii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, întrucât, așa cum rezultă din livretul militar, reclamantul a fost repartizat la U.M. 03414, care nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ca detașament de muncă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de drepturile instituite prin această lege.
în cauză, din livretul militar seria BC nr. 475464, rezultă că reclamantul F.D., în perioada 20 aprilie 1953 - 20 aprilie 1956, a efectuat stagiul militar la U.M. 03414, în construcții.
în aceeași perioadă, la aceeași unitate militară, au efectuat stagiul militar și alți colegi ai reclamantului, dar la care s-a menționat în livret că au lucrat în detașament de muncă.
La fel rezultă și din copia de pe livretul lui B.G., că a prestat muncă, în perioada 28 martie 1953 - 30 mai 1956, în Detașament de Muncă Construcții.
Față de această împrejurare, în lipsa oricărei culpe din partea solicitanților, precaritatea actelor deținute de solicitanți nu poate reprezenta un contraargument pentru obținerea beneficiilor legii.
Câtă vreme nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar, nu există motive pentru a excepta solicitantul, de la recunoașterea drepturilor sale.
în caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recunoaștere numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1906/2005. Contencios → |
|---|
