ICCJ. Decizia nr. 1879/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1879/2005
Dosar nr. 4626/2003
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6067 din 6 decembrie 2002 şi obligarea acestei autorităţi de a-i acorda drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative sus-menţionate, fiind născută în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1225 din 16 octombrie 2003, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantei B.M. şi a dispus anularea hotărârii nr. 6067 din 6 decembrie 2002, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a născut în anul 1942, în localitatea Turda, unde părinţii săi s-au refugiat şi că având în vedere situaţia de refugiaţi a părinţilor reclamantei, şi aceasta, minoră fiind, a avut aceeaşi situaţie.
Ţinând cont de contextul general în care cetăţenii români au avut de suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat că din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal, a tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că, reclamanta s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea Turda, din părinţi care s-au refugiat, anterior naşterii, în această localitate.
Plecând de la această stare de fapt, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că ar avea calitatea de refugiat, întrucât pentru a dobândi această calitate, în sensul Legii nr. 189/2000 şi a HG nr. 127/2002, era necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, condiţie neîndeplinită în cazul dat.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamanta B.M. s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea Turda, din părinţi care s-au refugiat, anterior naşterii sale, în această localitate.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1225 din 16 octombrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 1889/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
