ICCJ. Decizia nr. 1889/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1889/2005
Dosar nr. 5406/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 3 februarie 2004, reclamanta U.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj, solicitând anularea hotărârii nr. 614 din 3 decembrie 2002 şi recunoaşterea calităţii de strămutată, în sensul Legii nr. 189/2000, art. 1, precum şi acordarea drepturilor aferente.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost colonizaţi, în anul 1928, în Cadrilater, sat Cocargea, judeţul Caliacra, iar în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, din septembrie 1940, au fost strămutaţi, pe criterii etnice, în oraşul Filiaşi, judeţul Dolj.
Tatăl reclamantei fiind plecat în armată, mama acesteia, care avea în îngrijire şase copii, a fost nevoită să se deplaseze în Dobrogea, în comuna Gîrliţa, judeţul Constanţa, unde s-a născut reclamanta.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 174 din 25 martie 2004, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 614 din 3 decembrie 2002, a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 noiembrie 1944 - 6 martie 1945.
A obligat pârâta să emită o nouă decizie şi să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părinţii reclamantei au fost nevoiţi să se refugieze, urmare a Tratatului de la Craiova, iar copiii născuţi în refugiu, au acelaşi statut cu al părinţilor, suferind şi ei în aceeaşi măsură, consecinţele persecuţiei.
Împotriva hotărârii sus menţionate a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Recurenta a susţinut în esenţă, că reclamanta U.I. s-a născut la data de 29 noiembrie 1944, în comuna Gîrliţa, judeţul Constanţa şi nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât la data strămutării nu era născută sau cel puţin concepută.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Nu se contestă împrejurarea că reclamanta U.I. s-a născut după strămutarea părinţilor săi din Bulgaria, la data de 29 noiembrie 1944, în judeţul Constanţa, comuna Gîrliţa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 174 din 25 martie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 192/2005. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
