ICCJ. Decizia nr. 1965/2005. Contencios. Anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1965/2005
Dosar nr. 7381/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 martie 2004, reclamanţii G.D. şi C.N. au solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în favoarea SC S.H. SA şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001, de notarul public G.F.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că autorul lor N.P. a deţinut suprafeţele de 17 ha teren în extravilan şi 3 ha teren în intravilanul satului Baraţi, comuna Mărgineni, teren trecut la C.A.P., fără acte şi că pe o parte din acest teren s-au construit case, de către unii cooperatori, iar suprafaţa de 2261,51 mp a fost împrejmuită de fostul S.M.A. Hemeiuş şi folosită pentru depozitarea unor utilaje casate.
Mai arată că în certificatul contestat s-a inclus şi suprafaţa pretinsă de reclamanţi, ocupată fără titlu legal de S.M.A. Hemeiuş, din care numai suprafaţa de 771, 68 mp este ocupată de construcţii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 220 din 25 mai 2004, a luat act de declaraţia numitului G.D., în sensul neformulării acţiunii de faţă şi a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta C.N.
Instanţa reţine că certificatul a fost legal emis, suprafaţa atribuită fiind cea avută în administrare de fosta S.M.A. Mărgineni, devenită societate comercială pe acţiuni, în baza Legii nr. 15/1990 şi că nu există nici un motiv de nulitate absolută a actului atacat.
Reţine şi că moştenitorilor defunctului N.P. li s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul generic în limita a 1 ha teren pe raza comunei Mărgineni, cu aplicarea coeficientului de corecţie legal, că aceştia au fost puşi deja în posesie, cu suprafaţa de 9,5192 ha şi că nici nu au fost prejudiciaţi la reconstituirea dreptului de proprietate, prin actul atacat.
Reclamanta C.N. a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că terenul în suprafaţă de 2240 mp, pentru care a solicitat să se constate nulitatea, nu a fost şi nu este ocupat de construcţii şi că instanţa a reţinut greşit că moştenitorii fostului proprietar nu au fost prejudiciaţi în dreptul lor, fiind compensaţi cu teren, motivaţie ce este în contradicţie cu probele administrate şi cu prevederile Legii nr. 18/1991, din care rezultă că din suprafaţa de 10 ha solicitată, au primit numai 9,5 ha şi că apoi au cerut să li se acorde suprafaţa totală de 20 ha, în special cea din intravilan.
Recursul este nefondat.
Prin certificatul seria M.07 nr. 0888, eliberat la 30 iunie 1993 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru SC S. SA Hemeiuşi, s-a atestat dreptul de proprietate exclusivă a acestei societăţi, asupra terenului în suprafaţă de 111.639, 1 mp, din care la Secţia Mărgineni, suprafaţa de 10.507,96 mp, din care recurenta pretinde că s-a atribuit ilegal suprafaţa de 2261,51 mp.
De reţinut şi că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001, la Biroul notarului public G.F., intabulat în Cartea funciară de la Judecătoria Bacău, la 27 ianuarie 2001, intimata SC S. SA ( fostă SC S.E. SA Hemeiuşi) a vândut intimatei SC V. SRL Hemeiuşi, terenurile şi construcţiile aflate pe acestea, situate în comuna Mărgineni, satul Baraţi, printre care şi terenul pretins de recurentă, în suprafaţă de 2261,507 mp.
Instanţa de fond a reţinut corect că certificatul în discuţie s-a emis cu respectarea dispoziţiilor legale, terenul pretins de recurentă aflându-se în posesia şi folosinţa autoarei intimatei SC S. SA Hemeiuşi, încă din perioada anilor 1960, aşa cum recunoaşte chiar recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată.
Aflându-se în folosinţa intimatei, terenul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, în baza HG nr. 834/1991 s-a inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993 şi suprafaţa de 2261,51 mp.
Eliberarea certificatului s-a făcut în baza documentaţiei prezentată de intimată, aprobată şi avizată de organele abilitate legal.
Ca atare, nu se constată că sunt motive care să ducă la constatarea nulităţii parţiale a certificatului contestat.
De altfel, acţiunea a fost şi tardiv introdusă, cu nerespectarea termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, care stabileşte obligaţia ca înainte de a se adresa instanţei pentru anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa autorităţii emitente a actului, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, autoritate care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la înregistrare, iar după primirea răspunsului, petiţionarul va sesiza instanţa, în cazul în care este nemulţumit de răspuns, în termen de 30 de zile.
Se constată că autorul recurentei a avut cunoştinţă de certificat, cel mai târziu în iunie 1994, când l-a menţionat expres în cererea de recurs din dosarul nr. 3309/1994, al Tribunalului Bacău.
În plus, certificatul a fost înscris în Cartea funciară, la 15 decembrie 1993, dată de la care Legea nr. 7/1996 prevede că actul devine opozabil şi faţă de terţi.
În temeiul Legii nr. 29/1990 nu se putea cere decât anularea unui act administrativ pretins ilegal în condiţiile prevăzute de această lege, printre care şi în anumite termene, ceea ce recurenta nu a respectat.
Ca atare, faţă şi de precizările făcute în Decizia de faţă, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 289 şi 312 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 25 mai 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1975/2005. Contencios. Refuz emitere... → |
|---|
