ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 10913 din 21 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1228 din 16 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantei. A dispus anularea nr. 10913 din 21 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 27 mai 1944 - 6 martie 1045 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu 1 iulie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor născuți în timpul refugiului părinților, Statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 27 mai 1944, în localitatea Mălăiești, județul Prahova, din părinți care s-au refugiat, anterior nașterii, în această localitate.
Iar pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat, în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe domiciliul în altă localitate; ori intimata nu și-a schimbat domiciliul.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă că reclamanta s-a născut în localitatea Mălăiești, județul Prahova, la data de 27 mai 1944, din părinți care s-au refugiat, anterior, în această localitate .
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1897/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1896/2005. Contencios → |
|---|
