ICCJ. Decizia nr. 2056/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2056/2005
Dosar nr. 649/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30 din 20 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Ialomiţa a admis pct. VI şi VII din sesizarea Procurorului financiar şi în consecinţă, a dispus obligarea în solidar, a directorului economic al SC A. SA Burduşani, B.L.; a şefului serviciului financiar-contabil, D.G. şi a responsabilului economic cu salarizare, C.Ş., la plata sumei de 24.658.000 lei, despăgubiri civile de natura majorărilor de întârziere către societatea comercială.
Prin aceeaşi sentinţă s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în sarcina lor şi s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 300.000 lei.
În ce priveşte SC A. SA Burduşani, s-a dispus obligarea ei la plata către bugetul statului, a 390.084.180 lei T.V.A., cu majorări aferente, de 305.20.015 lei, plus 52.516.478, precum şi la 32.850.000 lei, contribuţii la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, plus majorările aferente de 24.650.000 lei.
S-a reţinut că în ce priveşte persoanele fizice, prin atribuţiile de serviciu ce le reveneau în funcţiile pe care le deţineau la momentul controlului, aveau obligaţia să cunoască prevederile legale în conformitate cu care societatea trebuia să constituie şi să vireze Fondul special pentru persoanele cu handicap.
Prin Decizia nr. 528 din 19 septembrie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul jurisdicţional declarat împotriva sentinţei nr. 30/2003, de către SC A. SA Borduşani şi a înlăturat dispoziţiile privind obligarea acesteia, la plata acontelor bugetare.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse recursurile jurisdicţionale declarate de B.L., D.G. şi C.Ş., reţinându-se că societatea deţinea disponibilităţile necesare pentru constituirea şi virarea la bugetul Fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâţii B.L., D.G. şi C. Ş., susţinând, în esenţă, că în cauză nu s-a avut în vedere situaţia financiară reală a societăţii, respectiv creşterea continuă a datoriilor acesteia, care a determinat Consiliul de Administraţie să facă selecţie a plăţilor ce urmau să fie executate, cu atât mai mult, cu cât există o presiune accentuată pentru plata salariilor restante.
Recursul nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 42 şi 43 din OUG nr. 102/1999, SC A. SA Borduşani avea obligaţia constituirii şi virării la bugetul de stat, a Fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
Pentru perioada iulie 1999 - octombrie 2000, organele de control fiscal au constatat şi reţinut că societatea comercială nu şi-a îndeplinit această obligaţie, datorând la fond, suma de 32.850.000 lei, plus majorări de întârziere aferente, de 24.658.000 lei.
Deşi factorii de răspundere din cadrul societăţii, respectiv directorul economic, şeful serviciului financiar-contabil şi responsabilul economic cu salarizarea, s-au apărat constant, invocând lipsa disponibilului bănesc ca urmare a situaţiei financiare deosebit de grele a societăţii, expertiza contabilă efectuată în cauză şi ale cărei concluzii nu au putut fi contrazise cu documente justificative, a confirmat că pentru perioada controlată, unitatea dispunea de sumele necesare constituirii acestui fond.
De altfel, pârâţii recunosc existenţa acestui disponibil, pe care, însă, susţin că aveau obligaţia să-l folosească cu prioritate absolută pentru plata salariilor restante, motivat prin faptul ca nu aveau cunoştinţă de prevederile OUG nr. 102/1999 privind obligaţia constituirii şi virării la Fondul solidaritatea socială pentru persoanele cu handicap.
Astfel fiind, urmează a se reţine ca legală şi temeinică, soluţia pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.L., D.G. şi C.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 518 din 19 septembrie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
