ICCJ. Decizia nr. 207/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 207/2005
Dosar nr. 2706/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 noiembrie 2003, reclamantul B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 21638 din 6 august 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 august 1949 - 31 martie 1953.
În motivarea acţiunii a susţinut că în perioada menţionată a prestat munci în construcţii sau în sectoarele agricole, însă pârâta i-a recunoscut numai perioada 1 octombrie 1952 - 31 ianuarie 1953, ca fiind prestată în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, nu întreaga perioadă solicitată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1577 din 17 decembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 21638 din 6 august 2003 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 31 martie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 14 ianuarie 1950, de când legea acordă drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi până la 16 martie 1950, a desfăşurat o astfel de muncă, în calitate de „mână de lucru", iar în perioada 10 iulie 1950 - 1 octombrie 1952 a desfăşurat muncă în gospodăria Descăt - Arad, astfel încât prevederile Legii nr. 309/2002 pot fi aplicate şi pentru aceste perioade.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a făcut o greşită aplicare a legii.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi s-au acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Prin HG nr. 114/2002, a fost precizată perioada care se are în vedere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi anume, 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
În cauză, din livretul militar rezultă că reclamantul B.V., în perioada 14 august 1949 - 16 martie 1950, a efectuat stagiul militar, fiind folosit ca „mână de lucru"; în perioada 10 iulie 1950 - 1 octombrie 1952, a desfăşurat muncă în gospodăria Descăt - Arad, în construcţii, iar în perioada 1 octombrie 1952 - 31 martie 1953 a muncit în Detaşamentul de muncă Valea Călugărească.
În consecinţă, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii reclamantului, este temeinică şi legală, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 1577 din 17 decembrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 208/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
