ICCJ. Decizia nr. 210/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 210/2005
Dosar nr. 6705/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 august 2002, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe pârâţii SC C.T. SRL, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, A.P.A.P.S., S.I.F. M. SA, B.V., N.G., G.L., C.C., C.P., R.A., D.M. şi M.D., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, a contractelor de vânzare de acţiuni nr. 6861/1998, nr. 5614/1998, nr. 5833/1998, nr. 3552/1999, nr. 3551/1999, nr. B. 015/1999, nr. 21/2000 şi contractul de cesiune părţi sociale nr. 8013/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 4 martie 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
La Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecata capetelor de cerere 2 - 9, privind constatarea nulităţii unor contracte, renunţând, totodată, să se judece în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, în afară de pârâţii municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi SC C.T. SRL, înţelegând să se judece numai pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, eliberat de Consiliul municipiului Bucureşti şi pentru revendicarea suprafeţei de 1000 mp, situată în Bucureşti, şos. Bucureşti - Târgovişte.
Prin sentinţa civilă nr. 824 din 27 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competentă şi s-a dispus înaintarea dosarului, la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Prin sentinţa nr. 747/2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a stabilit că instanţa competentă este Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, ca instanţă de contencios administrativ, deoarece anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ, atrage competenţa tribunalului, care devine competent să soluţioneze şi cererea privind revendicarea suprafeţei de 1000 mp teren din Bucureşti, prin prerogare legală de competenţă, conform art. 17 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, susţinând că aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, deoarece a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria B nr. 0033 din 19 martie 1996, eliberat în favoarea SC C.T. SRL Bucureşti, de către Consiliul municipiului Bucureşti, pentru suprafaţa de 1000 mp din Bucureşti, şos. Bucureşti - Târgovişte, precum şi revendicarea suprafeţei de teren menţionate.
Recurenta a precizat că nu invocă nulitatea relativă a certificatului atacat, ci nulitatea absolută a acestuia şi că numai anularea (nulitatea relativă) actului este de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Referitor la acţiunea în revendicare, recurenta a arătat că aceasta este de competenţa judecătoriei, şi nu a instanţei de contencios administrativ şi a precizat că este o cerere de sine stătătoare.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele.
Cererea privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Certificatul invocat este un act administrativ de autoritate şi competenţa de soluţionare a pricinii aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., cu referire la art. 3 pct. 1 din acelaşi cod.
Susţinerea recurentei referitoare la distincţia dintre nulitatea absolută şi cea relativă a certificatului în discuţie, nu poate fi primită.
Dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, se referă în mod expres la „anularea actului", astfel încât, în această materie nu se face distincţia clasică din dreptul civil între nulitatea absolută şi cea relativă a unui act.
Referitor la al doilea capăt din cererea introductivă de instanţă, acţiune în revendicare, se constată că acesta este de competenţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Cererea nu este accesorie şi nici incidentală. Este o cerere principală, de sine stătătoare şi nu poate fi soluţionată de instanţa de contencios administrativ.
Cum în regulatorul de competenţă şi în recurs nu se poate dispune disjungerea celor două capete de cerere din acţiunea introductivă de instanţă, urmează ca recursul să fie respins, considerentele prezentei decizii suplinind motivarea sentinţei curţi de apel.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, ca instanţă de contencios administrativ, primind cauza, va menţine, spre soluţionare, cererea referitoare la desfiinţarea (anularea) actului administrativ şi dispunând disjungerea, va trimite Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cererea referitoare la revendicarea suprafeţei de teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva sentinţei civile nr. 747 din 21 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2005. Contencios. Anulare parţială act... | ICCJ. Decizia nr. 2100/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
