ICCJ. Decizia nr. 2109/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2109/2005
Dosar nr. 7314/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 642 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a anulat hotărârea nr. 13307 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-îi recunoască acesteia, calitatea de refugiată, în perioada 22 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 şi să îi acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2003, obligând, totodată, pârâta, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt, că părinţii reclamantei s-au refugiat în luna noiembrie a anului 1940, din Ardealul de Nord, localitatea Iclod, judeţul Cluj, unde îşi aveau domiciliul, la Turda şi apoi, la Bucureşti şi că, în perioada de refugiu, respectiv la 22 ianuarie 1942, s-a născut reclamanta.
A mai reţinut instanţa, că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din zona Ardealului de Nord, aflată sub ocupaţie maghiară şi că, reclamanta fiind născută în perioada de strămutare a părinţilor săi, a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, determinate de starea de refugiu, astfel încât nu se justifică un tratament juridic discriminatoriu faţă de copiii născuţi în refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală, în sensul că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile HG nr. 127/2002, art. 1 şi 2, întrucât reclamanta nu se încadrează în categoria de persoane refugiate, având în vedere că, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi, nu şi-a schimbat domiciliul şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Recursule este nefondat.
Prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu precizările din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care s-au aflat în situaţia de refugiat, suferind persecuţii din motive etnice.
Verificându-se actele dosarului, se constată că în cauză, încadrarea în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, a fost dovedită conform dispoziţiilor art. 4 pct. 2 din Norme, declaraţiile martorilor atestând atât faptul strămutării forţate, din motive etnice, a părinţilor reclamantei, cât şi situaţia de persoană refugiată, în care aceasta s-a aflat în perioada 22 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.
Aşa fiind, sentinţa pronunţată în cauză fiind legală, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 642 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 211/2005. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
