ICCJ. Decizia nr. 2113/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2113/2005
Dosar nr. 7320/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 181 din 17 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta B.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 3975 din 29 august 2003, emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului, că, în luna aprilie, anul 1944, reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din satul Bursuceni, comuna Vereşti, judeţul Suceava, în localitatea Bonţeşti, comuna Gurahonţ, judeţul Arad.
A mai reţinut instanţa, că refugiul reclamantei şi al familiei sale, s-a produs ca urmare a războiului, în contextul istoric al acelei perioade, în care autorităţile Statului Român s-au preocupat pentru a disloca, o mare parte a populaţiei din nord-estul ţării, în scopul de a o proteja de consecinţele înaintării frontului.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2000, prin persoană care a fost strămutată, se înţelege acea persoană care a fost mutată sau care a fost obligată, din motive etnice, să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, ori, în cauză, nu se poate reţine că strămutarea reclamantei şi a familiei sale, s-a produs ca urmare a persecuţiilor din motive etnice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, susţinând că refugiul din localitatea de domiciliu, s-a produs ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, având în vedere faptul că tatăl său, F.G., lucrător C.F.R. în Cernăuţi, a fost persecutat de organele de securitate şi obligat să părăsească locuinţa din judeţul Suceava.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Aşadar, în cauză, refugiul reclamantei şi al familiei sale, s-a produs ca urmare a războiului, nefiind determinat de persecuţii din motive etnice, având în vedere că zona respectivă se afla sub administraţie românească şi că, statul român a iniţiat măsuri de protecţie şi sprijin pentru persoanele refugiate.
Astfel, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, rezultă că voinţa legiuitorului este aceea ca numai persoanele prevăzute la art. 1 din lege, să se considere că au suferit persecuţii etnice şi în consecinţă, să beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei nr. 181 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2116/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
