ICCJ. Decizia nr. 2116/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2116/2005
Dosar nr. 7754/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 1 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 11350/10876 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 1 mai 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 mai 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la 31 martie 1943,la Chişinău - Lăpuşna - U.R.S.S., iar în luna mai a aceluiaşi an, în timpul războiului, când trupele militare sovietice au împins frontul spre Prut, familia sa, împreună cu aceasta, s-a refugiat în România.
A mai reţinut instanţa, din actele dosarului, că s-a dovedit persecuţia de ordin etnic a reclamantei, în perioada 1 mai 1943 - 6 martie 1945, datorată împrejurării că, începând cu anul 1942, au avut loc masive refugieri de cetăţeni români din Basarabia, ca urmare a evenimentelor istorice, politice şi militare de la acea perioadă, precum şi de la schimbarea frontierei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., cu privire la aplicarea greşită, de către instanţă, a prevederilor Legii nr. 189/2000, în raport cu faptul că, în cauză, nu s-a dovedit persecuţia etnică, întrucât în perioada iunie 1941 - martie 1944, Basarabia se afla sub administraţie românească.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, se constată că sentinţa atacată este legală, în cauză fiind dovedit, conform dispoziţiilor art. 4 pct. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, faptul refugierii părinţilor reclamantei, cu întreaga familie, din Basarabia, în timpul războiului, din motive etnice.
În acelaşi sens, prin hotărârea Comisiei Casei Judeţene de Pensii Vrancea i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, lui Ş.C., fratele reclamantei, refugiat, din Basarabia, în aceleaşi condiţii, împreună cu întreaga familie.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa, că reclamanta s-a aflat în aceeaşi situaţie de persoană refugiată, fiind îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1590 din 1 iulie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2113/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2121/2005. Contencios. Anulare acte de control... → |
|---|
