ICCJ. Decizia nr. 2110/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2110/2005
Dosar nr. 7315/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 643 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi în consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 13280 din 10 martie 2004, obligând pârâta să îi recunoască calitatea de refugiat, pentru perioada 31 august 1943 - 6 martie 1945 şi să îi acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, din probele dosarului, că părinţii reclamantului s-au refugiat în toamna anului 1943, în Chesău, din localitatea de domiciliu, Pălatca, unde la 31 august, în acelaşi an, se născuse reclamantul, astfel că şi acesta a suferit consecinţele refugierii, având acelaşi statut, de refugiat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru greşita apreciere a probelor administrate, cu motivarea că reclamantul s-a refugiat numai împreună cu mama sa, în toamna anului 1943, deci la un interval de trei ani, de la data la care se refugiase tatăl acestuia, situaţia reclamantului neîncadrându-se, prin urmare, în dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, urmând a se respinge, pentru următoarele considerente.
Verificând actele dosarului, se constată că faptul refugierii reclamantului, împreună cu mama sa, din motive de persecuţie etnică, în urma ocupării Ardealului de Nord, precum şi perioada de refugiu, au fost dovedite cu declaraţiile de martori care au confirmat realitatea situaţiei de fapt, susţinută de reclamant.
De altfel, recurenta-pârâtă nu a contestat această stare de fapt, din moment ce, prin hotărârea emisă, a recunoscut lui B.A., mama reclamantului, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Pe cale de consecinţă, reclamantul nu poate avea decât calitatea părinţilor săi, care îi dă dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Aşadar, în mod corect a stabilit instanţa, că reclamantul a dobândit statutul de refugiat, şi atare, este îndreptăţit să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între data naşterii sale şi cea a încetării refugiului.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 643 din 17 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2112/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
