ICCJ. Decizia nr. 2127/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.I. şi dispoziţie I.P.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2127/2005
Dosar nr. 6401/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 9 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte, acţiunea formulată de L.C., împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău şi în consecinţă, s-a dispus anularea Ordinului nr. S/II/4242/2003, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a dispoziţiei nr. 647175/2003, a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău şi reîncadrarea reclamantului în funcţia avută, cu plata drepturilor salariale cuvenite, până la reîncadrarea efectivă.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere privind indexarea cu indicele inflaţiei, a drepturilor salariale.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că actele administrative atacate, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie, sunt nelegale, deoarece nu cuprind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi prevederile legale încălcate, cu arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului şi că procedura de cercetare prealabilă nu a fost efectuată potrivit legii, în ce priveşte desemnarea ofiţerilor care să realizeze cercetarea, ascultarea celui în cauză şi respectarea dreptului la apărare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii au învederat că, faţă de calitatea de poliţist a reclamantului, în cauză sunt aplicabile, în privinţa cercetării prealabile, comisiile de disciplină, sancţiunile disciplinare, forma actului de sancţionare şi aducerea acestuia la cunoştinţă celui în cauză, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, modificată şi completată prin OG nr. 89/2003 şi Ordinul nr. 350/2002 al ministrului administraţiei şi internelor, şi nu Legea nr. 188/1999 şi Codul muncii.
Examinând sentinţa, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamantul-intimat, inspector principal de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie, prin Ordinul nr. S/II/4242 din 31 decembrie 2003, al ministrului administraţiei şi internelor.
Conţinutul şi forma actului sancţionator, care a fost atacat în instanţa de contencios administrativ, respectă modelul stabilit prin Anexa nr. 3 a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 350/2002, privind disciplina şi deontologia profesională a poliţistului, emis în baza şi pentru executarea Legii nr. 360/2002. Prin urmare, constatarea instanţei de fond, în sensul că actul prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară, este lovit de nulitate absolută, întrucât nu satisface cerinţele prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, este greşită.
Tot potrivit Legii nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 89/2003 şi Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 350/2002, autorităţile pârâte au efectuat procedura cercetării prealabile, iar după aplicarea sancţiunii în termenul prevăzut de lege, de către persoana îndreptăţită, respectiv ministrul administraţiei şi internelor, a fost adusă la cunoştinţa intimatului-reclamant.
Reglementarea procedurii de cercetare prealabilă şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare poliţiştilor fiind prevăzută în norme speciale care, în speţă, au fost respectate, face inaplicabile dispoziţiile Codului muncii şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, acestea operând numai în cazul inexistenţei normelor cu caracter special.
Întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului privind existenţa abaterii disciplinare şi gravitatea acesteia, precum şi asupra temeiniciei sancţiunii disciplinare aplicate, urmează ca, admiţând recursurile şi casând hotărârea atacată, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, precum şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 176 din 9 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2123/2005. Contencios. Anulare ordin... | ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
