ICCJ. Decizia nr. 2123/2005. Contencios. Anulare ordin M.A.P.A.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2123/2005
Dosar nr. 4633/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5 din 9 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 2259/2003, s-a respins acţiunea formulată de D.G. împotriva Direcţiei Sanitar-Veterinare a judeţului Gorj şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, pentru anularea Ordinului nr. 309/2003, ca nefondat.
În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat prin care reclamantul a fost destituit din funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar-Veterinare a judeţului Gorj, este legal, autoritatea emitentă respectând procedurile cerute de lege, pentru cercetarea abaterilor disciplinare şi aplicând sancţiunea, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite.
Împotriva sentinţei, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, prin motivele de recurs depuse la dosar, se susţine că hotărârea pronunţată nu este complet motivată, întrucât nu cuprinde apărările părţilor, probele administrate şi argumentele care au determinat reţinerea unora şi înlăturarea altora, iar pe de altă parte, conţine motive contradictorii.
Se mai susţine că hotărârea este lipsită de temei legal, fiindcă instanţa nu s-a pronunţat în conformitate cu prevederile art. 268 alin. (1) pct. 2 C. muncii, considerând legal ordinul atacat, deşi nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere, normele regulamentare încălcate, motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul de contestaţie şi instanţa competentă să o soluţioneze.
De asemenea, se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat nici cu privire la apărarea referitoare la neaudierea funcţionarului la comisia disciplinară şi nici asupra întocmirii post factum a referatului şi raportului, de către comisia de disciplină.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la data de 25 august 2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului a declanşat acţiunea disciplinară împotriva reclamantului, funcţionar public la Direcţia Sanitar-Veterinară a judeţului Gorj, urmare a constatărilor făcute de Corpul de control, cu privire la legalitatea lucrărilor de modernizare a sediului şi laboratorului direcţiei, încheierea contractului de prestări servicii pază şi achiziţionarea unor bunuri.
Comisia de disciplină, verificând sesizarea, a stabilit că reclamantul, în calitate de contabil şef şi membru în comisiile de selecţie de oferte, nu a verificat documentele depuse de candidaţi ori a acceptat un număr mai mic de ofertanţi sau chiar cumpărarea directă, contrar prevederilor OUG nr. 60/2001, privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/2002 şi ale Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 1012/2001, fiind, astfel, răspunzător pentru angajarea lucrărilor de modernizare a sediului unităţii, cu un agent economic, mai înainte ca acesta să fie desemnat câştigătorul selecţiei de oferte, încheierea contractului de prestări servicii pază, fără selecţie de oferte şi achiziţionarea unui calculator cu nesocotirea art. 28 alin. (1) din OUG nr. 60/2001.
Pe baza referatului întocmit de Comisia de disciplină, după audierea reclamantului şi verificarea susţinerilor acestuia, susţineri materializate în actele depuse la 8 septembrie 2003, ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului a dispus prin Ordinul nr. 309 din 1 octombrie 2003, destituirea reclamantului-recurent din funcţia de director executiv adjunct.
Legalitatea acestui ordin a fost examinată de instanţa de fond, în raport cu criticile aduse prin cererea de chemare în judecată, constatându-se că nu sunt motive de anulare, autoritatea emitentă respectând prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public şi ale HG nr. 1083/2001, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină.
Soluţia de respingere a acţiunii cuprinde motivele care au format convingerea judecătorului, că actul administrativ atacat este legal, iar pretenţia reclamantului, de anulare a acestuia, nefondată, precum şi motivele pentru care susţinerile reclamantului, referitoare la inexistenţa abaterilor, nerespectarea procedurii disciplinare prealabile şi aprecierea sancţiunii au fost înlăturate.
Este adevărat că ordinul ministerial în discuţie nu cuprinde descrierea faptelor imputate, normele regulamentare încălcate şi argumentele pe baza cărora apărările salariatului au fost înlăturate în timpul cercetării disciplinare, dar în el se precizează că s-a avut în vedere Raportul Comisiei de disciplină nr. 29/2003.
Or, acest raport, cunoscut de reclamant, conţine datele mai sus arătate, încât preluarea lor în cuprinsul ordinului, s-a apreciat a nu fi necesară, iar neprecizarea termenului de introducere a contestaţiei împotriva actului administrativ, precum şi a instanţei competente, nu constituie motiv de nulitate absolută, deoarece termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa competentă sunt prevăzute de lege.
Nici susţinerea că reclamantul-recurent nu a fost audiat la Comisia de disciplină şi că referatul şi raportul comisiei s-au întocmit ulterior soluţionării cauzei, nu este întemeiată.
La dosar există citaţia din 25 august 2003m prin care s-a comunicat reclamantului, copia sesizării disciplinare, şi, totodată, a fost invitat la sediul comisiei disciplinare, pentru data de 1 septembrie 2003.
Apărările formulate au fost materializate în declaraţia din 5 septembrie 2003, primită la comisie, la data de 8 septembrie 2003, iar referatul de finalizare a cercetării disciplinare poartă data de 10 septembrie 2003.
Din datele prezentate rezultă că reclamantul-recurent a cunoscut faptele imputate şi normele legale încălcate şi a formulat apărările pe care le-a considerat necesare, iar Comisia de disciplină le-a avut în vedere la finalizarea cercetării, toate acestea anterior întocmirii Raportului din 10 septembrie 2003, pe baza căruia ministrul de resort a emis la 1 octombrie 2003, ordinul de destituire atacat.
Cât priveşte împrejurarea că declaraţia funcţionarului cercetat nu a fost consemnată într-un proces-verbal semnat de toţi membrii comisiei de disciplină, aceasta nu constituie motiv de nulitate a actului de finalizare a cercetării prealabile, întrucât nu a produs nici o vătămare celui în cauză, el putând să-şi exprime punctul de vedere cu privire la imputaţiile aduse şi să-şi susţină apărările.
Or, în cauză, reclamantul-recurent, prin actul depus la 8 septembrie 2003, a răspuns punctual la acuzaţiile ce i-au fost aduse, şi-a susţinut apărările în faţa comisiei de disciplină şi a depus o serie de acte pentru dovedirea afirmaţiilor sale.
Aşa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat şi, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2005. Contencios. Anulare acte de control... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.I.... → |
|---|
