ICCJ. Decizia nr. 2122/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2122/2005
Dosar nr. 3181/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 aprilie 2003, reclamanta Universitatea de Vest V.G. Arad a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să se dispună anularea procesului-verbal din 31 ianuarie 2003 şi a deciziei nr. 72 din 24 martie 2003, privind obligarea de a plăti statului, suma de 13.538.010.784 lei, reprezentând taxe din venituri de şcolarizare, majorări de întârziere, dobânzi, penalităţi de întârziere, aferente taxei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 38/PI din 27 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat actele de control financiar atacate şi a exonerat-o pe reclamantă de plata obligaţiilor fiscale, în sumă totală de 13.538.010.784 lei, stabilite în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că actele de control financiar au avut la bază prevederile OUG nr. 174/2001, care încalcă dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţia României, principiile generale ale fiscalităţii, Legea nr. 84/1995 şi Legea nr. 88/1993, având un caracter nelegal.
Totodată, s-a menţionat că prevederile art. 1 din OUG nr. 174/2001 au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 a Curţii Constituţionale.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs, pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a admis acţiunea reclamantei, deşi actele de control financiar privind perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2002, au fost legal întocmite potrivit OUG nr. 174/2001, încât se impunea menţinerea lor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 174/2001, instituţiile de învăţământ superior particulare sunt obligate să verse la bugetul de stat, o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învăţământ, de la studenţi.
În speţă, în baza prevederilor sus-menţionate, s-au stabilit obligaţii fiscale în sarcina intimatei-reclamante Universitatea de Vest V.G. Arad, aferente perioadei 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2002, prin actele de control financiar contestate.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, a constatat că prevederile art. 1 din OUG nr. 174/2001, sunt neconstituţionale, iar Parlamentul României, prin legea adoptată, a respins OUG nr. 174/2001, potrivit actelor noi depuse în recurs, de intimată.
Aspectele referitoare la nulitatea recursului declarat de pârâţi, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă şi concluziile orale, nu sunt întemeiate, întrucât dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, pronunţată de Curtea Constituţională.
Având în vedere considerentele expuse, constatându-se legalitatea sentinţei atacate, se va respinge ca nefondat, recursul pârâţilor, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 38/PI din 27 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2117/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2126/2005. Contencios. Refuz înscriere în... → |
|---|
