ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2129/2005
Dosar nr. 8404/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, Prefectura Mehedinţi, şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Ordinului nr. 317 din 2 mai 2001, emis de Ministerul Administraţiei Publice, prin care a fost eliberat din funcţia de Secretar general al Prefecturii judeţului Mehedinţi, începând cu data de 2 mai 2001, reîncadrarea pe acest post şi obligarea la plata drepturilor băneşti cuvenite, până la reintegrare.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 291/2001 s-a dispus atestarea pe post a Secretarilor generali de prefectură, iar prin Ordinul nr. 317/2001 a fost eliberat din funcţie, ambele ordine fiind emise nelegal de către Ministerul Administraţiei Publice, cu încălcarea prevederilor art. 61 şi 92-94 din Legea nr. 188/1999.
Completând ulterior acţiunea, reclamantul a cerut obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, să-i ofere un post corespunzător pregătirii profesionale şi suspendarea executării ordinului până la soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa nr. 795 din 2 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantului, reţinând că prin HG nr. 9/2001 s-au reorganizat prefecturile, stabilindu-se şi condiţiile de desfăşurare a examenului de atestare pe post.
Instanţa a reţinut şi că reclamantul nu a contestat Ordinul nr. 261/2001, prin aceea că a participat la examen, dar nici rezultatul examenului.
Cât priveşte obligarea Agenţiei Naţionale de a-i oferi un post corespunzător, s-a reţinut că acest lucru nu este posibil, întrucât reclamantul nu a fost disponibilizat şi nu s-a realizat o reorganizare de natura aceleia produsă prin reducerea de posturi.
Recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva sentinţei civile nr. 795 din 2 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a fost admis de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru administrarea tuturor probatoriilor şi analizarea tuturor capetelor de cerere.
Prin sentinţa nr. 498 din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că Ordinul nr. 317/2001, privind eliberarea acestuia din funcţie, este legal şi temeinic, având în vedere nota de 5,27 obţinută la testare.
Cât priveşte acordarea preavizului de 15 zile şi solicitarea făcută Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, de a-i acorda un post corespunzător pregătirii sale profesionale, instanţa a reţinut că aceste susţineri nu pot fi primite, pentru că: preavizul de 15 zile se acordă numai în cazul eliberării din funcţie a funcţionarului public, iar oferirea unui post corespunzător pregătirii sale profesionale nu este posibilă, întrucât încetarea raporturilor de muncă s-a făcut din motive imputabile reclamantului, care nu a obţinut notele necesare testului organizat.
Nemulţumit şi de această soluţie, reclamantul B.N. a declarat recursul de faţă, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurentul a reiterat motivele invocate cu ocazia soluţionării în fond a cauzei susţinând, în esenţă, că a fost eliberat din funcţie prin Ordinul nr. 317/2001, în condiţiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, acesta fiind singurul text din lege care stabileşte condiţiile eliberării din funcţie, aşa încât trebuia să i se acorde preavizul de 15 zile.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, la data de 7 ianuarie 1997, recurentul-reclamant B.N. a fost numit în funcţia de Secretar general al Prefecturii Mehedinţi, iar la data de 27 iulie 2000, în urma examenului de atestare pe funcţia publică de conducere de Secretar general de prefectură, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, a obţinut media generală de 9,90.
Prin Ordinul nr. 291/2001, emis de Ministerul Administraţiei Publice, s-a dispus măsura evaluării activităţii profesionale a unor secretari generali de la unele prefecturi, evaluare care a fost organizată sub forma unui test profesional, în urma căruia recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţie, întrucât nu a promovat acest test.
Funcţia de Secretar general al prefecturii este funcţie publică de conducere, figurând ca atare în anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Reclamantul a fost numit în funcţia publică de Secretar general al Prefecturii judeţului Mehedinţi, avându-se în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, art. 14 alin. (2) din HG nr. 452/2000, privind organizarea şi desfăşurarea examenului de atestare pe post a funcţionarilor care ocupă funcţii publice de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi rezultatul examenului de atestare pe post, consemnat de Comisia de atestare, în procesul-verbal încheiat în ziua de 27 iulie 2000.
Prin Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001, al Ministerului Administraţiei Publice, s-a dispus susţinerea unui test profesional de către unii dintre Secretarii generali ai prefecturilor prevăzute în anexa la acest ordin.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 188/1999, evaluarea activităţii funcţionarilor publici se face în scopul acordării drepturilor salariale corespunzătoare performanţelor profesionale individuale, pe baza criteriilor elaborate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Ordinul nr. 291/2001 nu are în vedere scopul menţionat, iar art. 5 din HG nr. 9/2001 privind organizarea şi funcţionarea prefecturilor, nu este de natură a justifica susţinerea testului profesional amintit, având în vedere că, aşa cum s-a arătat deja, reclamantul fusese numit în funcţia publică de conducere respectivă, tot de către pârât, pe baza unui examen organizat potrivit legii.
Procedând în acest fel, s-a încălcat principiul stabilităţii funcţionarilor publici, consacrat expres prin art. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999. Or stabilitatea asigură apărarea funcţionarului public, de eventualele abuzuri din partea conducerii serviciului public, eliberarea din funcţie putându-se face numai pentru motivele expres prevăzute de art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Măsura luată împotriva reclamantului este nelegală, şi pentru alt motiv.
Astfel, potrivit art. 941 din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public de conducere eliberat din funcţie în condiţiile art. 92 lit. c) şi d), trece în funcţia publică de execuţie corespunzătoare potrivit legii.
Din probatoriile administrate în fond, după casare, rezultă că Ministerul Administraţiei Publice nu a respectat această dispoziţie legală, în sensul că nu a dovedit că a oferit reclamantului, o altă funcţie de execuţie şi că acesta a refuzat-o, deşi avea această obligaţie în sarcina sa, potrivit dispoziţiilor art. 941 din Legea nr. 188/1999.
Punerea reclamantului la dispoziţia Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu este de natură a dispensa pe pârât de îndeplinirea obligaţiei sale sus-menţionate.
Pentru considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, astfel că recursul urmează a fi admis, casată sentinţa atacată şi anulat Ordinul nr. 317 din 2 mai 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.N. împotriva sentinţei civile nr. 498 din 2 septembrie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată.
Anulează Ordinul nr. 317 din 2 mai 2001, al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi obligă Prefectura judeţului Mehedinţi să dispună încadrarea pe o funcţie de execuţie corespunzătoare a reclamantului, cu plata drepturilor băneşti corespunzătoare acestei funcţii, calculate până la data numirii efective.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2127/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.I.... | ICCJ. Decizia nr. 213/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
