ICCJ. Decizia nr. 213/2005. Contencios. Refuz nejustificat eliberare acte. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 213/2005
Dosar nr. 8380/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul S.D. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională pentru Turism, solicitând obligarea acesteia să-i elibereze atestatul de ghid de turism.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, deşi a absolvit un curs de ghid de turism, pârâta refuză să-i elibereze actul care să ateste o atare calificare.
Prin sentinţa nr. 704 din 22 iunie 2004, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei sesizate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 14 septembrie 2004.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei şi la plata daunelor compensatorii, în valoare de 15.000.000 lei, susţinând că prin refuzul pârâtei de a-i elibera autorizaţia solicitată, nu a putut profesa ca ghid, suferind, astfel, un prejudiciu material.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 223 din 19 octombrie 2004, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului, atestatul de ghid de turism; a respins ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că reclamantul a făcut dovada că are calificare de ghid de turism, atestată de furnizorul de pregătire profesională autorizat la acea dată, respectiv Agenţia Oficiului Judeţean de Turism Buzău.
Cât privesc despăgubirile materiale cerute, instanţa a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu cert.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, ambele părţi.
Reclamantul, în motivarea recursului, a susţinut că instanţa a respins în mod greşit cererea sa privind acordarea despăgubirilor constând în beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilităţii exercitării profesiei de ghid de turism, determinat de refuzul pârâtei de a-i elibera atestatul menţionat şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind daunele în valoare de 15.000.000 lei.
În recursul său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Turism a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, pe de o parte, că a fost dată cu încălcarea legii, iar pe de altă parte, că hotărârea este lipsită de temei legal.
Astfel, a învederat, în esenţă, că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii reclamantului, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi că solicitarea acestuia contravine dispoziţiilor legale în materie, respectiv, HG nr. 305/2001, modificată şi completată.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul pârâtei este fondat şi urmează a fi admis, iar recursul reclamantului se dovedeşte a fi nefondat, astfel că va fi respins.
Reclamantul a solicitat, în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, obligarea pârâtei să-i elibereze atestatul de ghid de turism, care să-i confere dreptul de a exercita această profesie.
Potrivit art. 2 din HG nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, astfel cum a fost modificată şi completată prin HG nr. 631/2003, „Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism, dacă posedă un atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului, în baza certificatului de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turisticsau la alte instituţii autorizate din România".
În cauză, în susţinerea cererii sale, reclamantul a invocat adeverinţa nr. 39 din 19 septembrie 2003, eliberată de Agenţia de Turism V.T. SRL Buzău, în care se menţionează că acesta „a urmat cursurile de ghizi turistici (interni şi externi - limba franceză), fiind atestat în acest sens".
Cum, însă, reclamantul nu a prezentat un certificat de calificare, din care să rezulte că a absolvit un curs de calificare la o instituţie autorizată în acest sens, şi cum adeverinţa depusă la dosar în copie, nu poate substitui un asemenea certificat, se constată că în raport cu dispoziţiile legale precitate, prima instanţă, reţinând corect admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, pe fond, în mod greşit a admis acţiunea.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, se constată că refuzul pârâtei de a elibera reclamantului, atestatul de ghid de turism, este justificat, astfel că recursul acesteia va fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Cât priveşte recursul reclamantului, faţă de soluţia dată recursului declarat de pârâtă, acesta urmează a fi respins ca nefondat, considerent pentru care nu-i pot fi acordate nici cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Turism împotriva sentinţei civile nr. 223 din 19 octombrie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul S.D., ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, de S.D., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2150/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
