ICCJ. Decizia nr. 2215/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2215/2005
Dosar nr. 434/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1750/2004, reclamantul I.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12013/11259 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi admiterea cererii formulată în baza Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 1944, a fost strămutat din comuna Zvoriştea, judeţul Suceava, în satul Străoşti, comuna Dragodana, judeţul Argeş şi că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 3115 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12013/11259 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost evacuat din judeţul Dorohoi, în judeţul Dâmboviţa, în cursul anului 1944.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei, iar aprecierea încadrării în dispoziţiile legii se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Recursul este nefondat.
Din conţinutul adresei nr. 622 din 18 noiembrie 2004, eliberată de Direcţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale, rezultă că reclamantul figurează la poziţia nr. 43, ca refugiat şi evacuat din judeţul Dorohoi, în judeţul Dâmboviţa, în cursul anului 1944.
Acest act, coroborat cu declaraţia autentificată a martorului M.N. face dovada că reclamantul, din cauza regimurilor instaurate în România, şi-a schimbat forţat domiciliul, în altă localitate, decât cea în care s-a născut, respectiv din localitatea Zvoriştea, judeţul Dorohoi - Suceava, în comuna Dragodana, judeţul Dâmboviţa, în 22 martie 1944.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3115 din 2 decembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2216/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
