ICCJ. Decizia nr. 2217/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2217/2005
Dosar nr. 436/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 14 iunie 2004, reclamanta Ş.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 11953/11406 din 23 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a refugiat sub numele de P., soţul acesteia, P.V., decedând pe front, iar în anul 1953 s-a căsătorit cu P.P., care a decedat în anul 1980, ulterior căsătorindu-se cu Ş.O., devenind Ş.L.
Prin sentinţa civilă nr. 2882 din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.L., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 11953/11406 din 23 aprilie 2004. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că P.L. este aceeaşi persoană cu Ş.L. şi că reclamanta a lucrat, ca telefonistă, în Cernăuţi, iar la 1 aprilie 1944 a fost angajată, tot ca telefonistă, la Prefectura Mehedinţi.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei şi că nu a demonstrat căsătoria cu primul soţ.
Recursul este întemeiat.
Se reţine că reclamanta nu a depus la dosar, acte de stare civilă, respectiv act doveditor pe numele primului soţ, fără să demonstreze cu certificatul de căsătorie, căsătoria cu acesta.
În consecinţă, reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi în fond, a respingerii acţiunii formulată de Ş.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2882 din 22 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa civilă atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de Ş.L.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2216/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2218/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|