ICCJ. Decizia nr. 2218/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2218/2005
Dosar nr. 437/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 12 mai 2004, reclamanta G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 11458/10858 din 25 martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în aprilie 1944 s-a refugiat din Basarabia, în România şi greşit, pârâta i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2516 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 11458/10858 din 25 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c) din acest act normativ, începând cu data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, pe perioada 6 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile martorilor rezultă data refugiului, iar aceasta nu intră în contradicţie cu data căsătoriei reclamantei, pe teritoriul României.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat că în dosarul Comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este întemeiat.
Se reţine din certificatul de căsătorie seria CF nr. 780975, că reclamanta s-a căsătorit la 9 februarie 1944, în Bucureşti.
Mutarea reclamantei, în aprilie 1944, studentă fiind, este consecinţa căsătoriei acesteia şi nu este urmarea unei persecuţii de natură etnică.
Aşadar, în mod corect s-a apreciat de către pârâtă, că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat urmează să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi în fond, a respingerii acţiunii formulate de G.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2516 din 3 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa civilă atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de G.T.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 223/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
