ICCJ. Decizia nr. 225/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Guvernul României. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 225/2005
Dosar nr. 4241/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 decembrie 2003, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a chemat în judecată Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Fundaţia C., solicitând anularea deciziei nr. 114 din 5 noiembrie 2003, prin care primul pârât a dispus retrocedarea în favoarea celei de-a doua pârâte, a nudei proprietăţi a imobilului înscris în C.F. nr. 92 nr. top 9026/2 corp III şi 9027/2 corp I şi II, menţinându-se pe o perioadă de 5 ani destinaţia actuală a construcţiei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 176/1948, clădirile făcând parte din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, în folosinţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi fiind sediul Şcolii de Artă şi al Grădiniţei de copii nr. 2.
În opinia reclamantului, soluţia cea mai convenabilă ar fi fost acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 205 din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că imobilele în litigiu au fost proprietatea tabulară a Comunităţii Evreilor din Cluj, fiind preluate de stat, prin Decretul nr. 176/1948.
Potrivit OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, act normativ derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun ale Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 213/1998, s-a instituit cadrul legal pentru repararea abuzurilor săvârşite, titularul dreptului având opţiunea între restituirea în natură sau prin echivalent.
Sub aspectul legalităţii deciziei, instanţa a reţinut că au fost respectate toate prevederile legale incidente în cauză, respectiv OUG nr. 94/2000, Legea nr. 501/2002, de modificare a ordonanţei şi respectiv HG nr. 1164/2002, privind normele de aplicare a acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că, întrucât imobilele, trecând cu titlu în proprietatea Statului Român, fac parte din domeniul public al municipiului, comisia specială de retrocedare ar fi putut şi trebuia să opteze pentru soluţia de restituire cea mai convenabilă, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, se reţine că Decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prevederi care nu conţin în privinţa restituirii, nici o distincţie privind apartenenţa bunului, la domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, solicitantul imobilului afectat unor activităţi de interes public din învăţământ, cercetare sau sănătate, poate opta între restituirea nudei proprietăţi şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Întrucât pârâta Fundaţia C., aparţinând Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a optat pentru restituirea nudei proprietăţi, comisia specială a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 1 alin. (6) lit. a) din OUG nr. 94/2000, dispunând retrocedarea şi menţinerea pe o durată de 5 ani, a destinaţiei actuale a imobilului, aceea de şcoală şi grădiniţă.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 205 din 10 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2005. Contencios. Recurs la declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 226/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
