ICCJ. Decizia nr. 2237/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2237/2005
Dosar nr. 6896/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta C.N. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a contestat hotărârea nr. 10572/10037 din 20 februarie 2004, emisă de pârâtă, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată din Bucovina de Nord, din anul 1943, până în anul 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 716 din 31 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta nu a făcut dovada că a fost nevoită să părăsească Bucovina de Nord, în anul 1943, datorită persecuţiei din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta C.N., susţinând că în mod greşit, instanţa de fond i-a respins acţiunea, întrucât este beneficiara dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru următoarele considerente:
În baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti va dispune suplimentarea probatoriilor, eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale de la Arhivele Naţionale şi de la Biroul de Refugiaţi sau declaraţii ale martorilor care să facă dovada refugiului din motive etnice.
Pe de altă parte, instanţa de trimitere va mai avea în vedere şi precizarea perioadei de refugiu şi a localităţii de refugiu, întrucât atât din declaraţiile martorilor existente la dosarul de fond, cât şi din acţiunea iniţială, nu se evidenţiază cu certitudine perioada de refugiu şi localitatea de refugiu, pentru care reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N., împotriva sentinţei nr. 716 din data de 31 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2238/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
