ICCJ. Decizia nr. 2282/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 26 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, T.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 296 din 24 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând modificarea sentinței recurate și corelativ, admiterea acțiunii în contencios administrativ promovate împotriva Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 790/2003, cu consecința anulării actului administrativ.
Cu privire la acest act administrativ, recurentul l-a calificat ca fiind normativ și ca atare, în mod greșit, nepublicat, astfel încât îi vatămă drepturile recunoscute de lege; mai mult,a susținut că actul atacat îi încalcă dreptul la stabilitate publică, drept recunoscut de art. 3 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Sub acest ultim aspect, petentul a susținut că în temeiul dispozițiilor pct. 3 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice, nr. 790/2003, a fost numit șef de birou, funcție de conducere, de către directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice, deși la acea dată, în baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1211 din 11 iunie 2001, deținea funcția publică de conducere de director al Direcției Metodologie și Administrare a Veniturilor Statului din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj.
Din probele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin acțiune, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul T.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, pentru ca în contradictoriu cu acestea, să se dispună anularea Ordinului ministrului finanțelor nr. 790 din 30 iunie 2003, privind structura organizatorică a Direcțiilor generale a finanțelor publice județene, precum și a deciziei nr. 116 din 14 iulie 2003 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că actele administrative atacate sunt nelegale, întrucât au fost elaborate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, referitoare la stabilitatea în exercitarea funcției publice și că acestea i-au produs o vătămare gravă în drepturile recunoscute de lege.
în sensul judecării cauzei în prima instanță, urmare a precizărilor la acțiune formulate de recurentul-reclamant, s-a dispus, prin încheierea de ședință din 10 februarie 2004, disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 116 din 14 iulie 2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, cauza fiind trimisă la Tribunalul Cluj care urmează să aprecieze dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a Ordinului nr. 218/2003 în ce privește reîncadrarea reclamantului pe o nouă funcție, conform organigramei adoptate.
Prin sentința nr. 296 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului T.A., împotriva Ministerului Finanțelor Publice, pentru anularea Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 790/2003.
Instanța a reținut că prin Legea nr. 161/2003, au fost adoptate mai multe măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirii și sancționării contestației.
în exercitarea dispozițiilor legii a fost adoptat Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, în limita funcțiilor publice stabilite.
Art. XVI alin. 4 din Legea nr. 161/2003, referitoare la reglementări privind funcțiile publice și funcționarii publici, a prevăzut că în cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, categoria funcțiilor publice de conducere să fie de maximum 12% din numărul total al funcțiilor publice.
Această prevedere are drept consecință directă, diminuarea numărului funcțiilor publice de conducere, persoanele încadrate pe asemenea posturi urmând să fie reîncadrate în alte funcții, pe baza unui punctaj stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 218/2003.
A mai reținut Curtea de Apel Cluj, că executarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003, în structura Ministerului Finanțelor Publice și a Direcțiilor generale județene subordonate, s-a înfăptuit prin emiterea Ordinului ministrului finanțelor nr. 790 din 30 iunie 2003, prin care s-au aprobat organigramele de funcționare în sistem.
Mai mult, Anexa nr. 1, stabilește noua organigramă a aportului propriu al direcțiilor de finanțe publice județene, în care nu mai sunt prevăzute funcțiile publice de conducere de director și director adjunct al direcțiilor din structura județeană. Astfel, au fost păstrate un număr de 3 direcții (Metodologie și Administrarea Veniturilor Statului, Trezorerie și contabilitate Publică și Direcția Controlului Fiscal în care conducerea va fi exercitată de câte doi directori executivi și respectiv, un trezorier șef al Direcției Trezoreriei).
Reclamantul a ocupat anterior, funcția de director adjunct al Direcției de Metodologie și Administrare a Veniturilor Statului, funcție inexistentă în noua organigramă.
A mai reținut instanța, că reîncadrarea recurentului, pe o nouă funcție, în condițiile respectării Ordinului nr. 218/2003, este atributul conducerii Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj care a și emis decizia nr. 116 din 14 iulie 2003, de numire în funcție de șef birou.
în mod corect, Curtea de Apel Cluj a reținut că actul administrativ atacat (Ordinul nr. 790/2003, al Ministerului Finanțelor Publice, nu a produs consecințe juridice nemijlocite asupra funcției reclamantului.
Actul administrativ atacat are caracter executiv, fiind elaborat în executarea prevederilor Legii nr. 161/2003, deci este un act administrativ de autoritate, cu efecte limitate, și cu aplicabilitate restrânsă în domeniul restructurării sistemului de organizare a direcțiilor finanțelor publice.
Deci, nefiind act normativ, nu era obligatorie publicarea sa în Monitorul Oficial, pentru a intra în vigoare.
Cât privește H.G. nr. 555/2001, invocată în argumentarea obligativității ordinului, nu este incidentă în cauză, întrucât vizează numai prevederile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare.
S-a precizat că ordinul atacat nu conține nici o dispoziție cu privire la reîncadrarea pe funcții a personalului Direcțiilor județene a finanțelor publice.
Cât privește modalitatea în care ordinul a fost aplicat în concret, în condițiile respectării Legii nr. 188/1999, cu modificări, a Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 218/2003, în ce privește reîncadrarea reclamantului, pe o nouă funcție, conform organigramei adoptată, potrivit disjungerii dispuse, urmează a fi examinată de instanța competentă material, cu cenzurarea deciziei nr. 116 din 14 iulie 2003, Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, respectiv Tribunalul Cluj.
Hotărârea atacată în cauză, respectiv sentința nr. 296/2004, a Curții de Apel Cluj, este legală, astfel încât recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ. Actul atacat nu este un act normativ, astfel încât susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. în acest sens pledează dispozițiile acestuia, scopul în care actul administrativ a fost emis, respectiv executarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003, deci o lege preexistentă și nu a produs consecințe juridice directe, nemijlocit asupra reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2292/2005. Contencios → |
|---|
